De ce nu ne scrie Plahotniuc?

Trustia, elegii politikoase

Ieri am discutat despre Bazil Costiuc, fermierul și liderul unui partid casnic, artizanal, arestat dis-de-dimineață pentru niște matrapazlâcuri ale nașului său, care, între timp, și-a încheiat brusc cariera administrativă și a emigrat în lumea cealaltă. Da, așa funcționează procurorii noștri: post-mortem, post-factum, post-scriptum, in absentia...

De data aceasta, feisbuciștii, bloggerii, vloggerii, activiștii, protagoniștii, jurnaliștii și chiar politicienii, masculini și feminini, ambigeni și neutri, s-au pus pe scris postări fiindcă CNA ar fi venit la Costiuc prea devreme, cu noaptea-n cap, când toată lumea virtuală abia se duce la culcare. A deranjat și lipsa de maniere, de eleganță, de noblețe procesuală, s-a procedat brutal, fioros, procurorul fiind însoțit de polițiști cu cagule pe cap, înarmați cu mitraliere Kalașnikov până-n dinți.

Atitudinea față de Costiuc, bănuit de implicare într-o operațiune cadastrală în sumă de 8 milioane de lei, a contrastat vizibil cu atitudinea față de Dodon, bănuit de implicare într-o operațiune transfrontalieră de 14,5 milioane de dolari. Pe „kuliokar” nu l-au speriat și nu i-au tulburat somnul sau sexul de dimineață și nu l-au împiedicat să-și bea ceaul. Unii explică această diferență de atitudine prin diferența sumelor fraudate, dar mai cu seamă prin faptul că procurorii știu prea bine ce a fost în kuliokul pe care Dodon l-a luat de la Plahotniuc.

Mai există însă un motiv despre care nu vorbește nimeni: procurorii, mascații au nevoie periodică de antreneament. Dacă nu li se dă voie să-l aresteze pe Dodon, Platon, Andronachi etcetera (ca să nu mai vorbim că nu au acces la Plahotniuc, Șor...), ei sunt nevoiți să-și exerseze meseria cu Costiuc. Ca și pianiștii, vioriștii etcetera, procurorii, polițiștii au nevoie de exercițiu, căci organismul care nu funcționează se atrofiază. Nimeni nu se gândește că poate și procurorilor, și mascaților le-ar plăcea să doarmă până mai târziu, dar simțul datoriei prevalează și asta nu poate decât să ne bucure.

Așa că nu trebuie să ne supărăm, fac și ei, sărmanii, ce pot, în aceste condiții vitrege, când zorii vremurilor bune abia se arată. Apucându-se de finul Costiuc, CNA a dat peste o vână de aur, un teren vast pentru antrenamente și exerciții. Miliardul e ca și recuperat, căci se vor găsi mai multe miliarde, dacă vor fi luați la puricat toți nașii și finii din republicuța noastră. Iar dacă se apucă și de cumătri, bugetul nostru se va umfla ca al Arabiei Saudite...

Acum stau și mă gândesc de ce nu ne scrie Plahotniuc? Filat ne-a trimis un mesaj emoționant de Crăciun, Platon, chiar dacă se află în luna de miere, ne scrie periodic texte gingaș-furibunde din centrul financiar al Londrei, și Ilan Șor nu ne uită, ni se adresează video aproape zilnic de pe țărmul azuriu. „Gazul se scumpește, curentul se scumpește... Cum poți să stai și să urmărești pasiv cum țara, pe care ai promis să o fericești, se sufocă la propriu?” - se lamentează Șoricel (așa îl alintă orheienii). Într-adevăr, cum? De ce nu ne trimite miliardul furat, dacă e atât de sentimental? Și Platon, cu familia nouă, ar putea să cotizeze... Dar de ce tace Plahotniuc, aveți vreo idee? S-a supărat cumva pe noi?

Al vostru oloi, Ion Buraga