De ce este orb celebrul Andrea Bocelli și cum reușește să citească partiturile

Cu o carieră uluitoare și iubit de oameni din toate colțurile lumii, Andrea Bocelli este unul dintre cei mai apreciați artiști la nivel internațional, însă puțini sunt cei care îi cunosc întreaga poveste. Acesta s-a născut în 1958 și a fost diagnosticat cu o boală gravă la vârsta de cinci ani, care l-a lăsat complet orb șapte ani mai târziu, la vârsta de 12 ani.

Andrea Bocelli, descoperit la vârsta de 34 de ani de către Luciano Pavarotti, a devenit unul dintre cei mai bine vânduți artiști de muzică clasică din toate timpurile. Pavarotti însuși a declarat că „nu există o voce mai frumoasă decât cea a lui Bocelli”.

Andreea Bocelli s-a născut cu glaucom

La o vârstă foarte fragedă, Bocelli a fost diagnosticat cu glaucom congenital, o afecțiune rară, care, în cele din urmă, l-a lăsat orb la ambii ochi.

De-a lungul anilor, în cadrul unor interviuri, Bocelli a vorbit despre rolul reconfortant pe care l-a avut muzica în acea perioadă a vieții sale.

„Când aveam cinci ani, mama a descoperit că singurul mod de a mă consola era să pună muzică clasică la pick-up”, povestea tenorul, citat de profm.ro.

Cum a rămas orb

Andrea Bocelli a fost diagnosticat cu glaucom congenital, o afecțiune rară și gravă care afectează aproximativ unul din fiecare 10.000 de nou-născuți. El și-a petrecut o mare parte a copilăriei în spital, medicii reușind să salveze aproximativ 10% din vederea unui ochi. Viața lui a luat o întorsătură teribilă la vârsta de 12 ani, când a suferit un accident de fotbal și a avut o hemoragie cerebrală, astfel că a ajuns să-și piardă vederea complet.

„Am fost lovit violent cu o minge în ochiul drept, singurul cu care puteam distinge lumina și culorile”, a spus el în timpul unui interviu, acordat în timp ce își promova autobiografia reeditată, „The Music of Silence”.

„Doctorii au încercat să mă trateze, am fost supus unor operații [...] dar nu s-a putut face nimic”, povestea el.

Cum citește partiturile Andrea Bocelli

Bocelli folosește partituri muzicale scrise în Braille, un sistem de scriere tactilă pentru persoanele nevăzătoare. Partiturile în Braille traduc notele muzicale și alte semne de notare într-un format care poate fi citit prin atingere.

De asemenea, acesta se mândrește cu o memorie auditivă excepțională, motiv pentru care uneori ascultă înregistrări ale pieselor și le memorează, ceea ce îi permite să le interpreteze fără a avea nevoie de partituri scrise. Totodată, el lucrează cu profesori și alți specialiști care îi ajută să repete piesele, ei oferindu-i indicații pe măsură ce exersează.

Mai mult de atât, Bocelli a învățat de mic să cânte la pian, la flaut, la saxofon și să ia lecții de canto, el considerând muzica o prioritate întotdeauna.

Ce a declarat despre dizabilitatea lui

Bocelli refuză să fie definit drept cântărețul orb și principala lui condiție la interviuri este să nu primească întrebări legate de acest lucru.

„Faptul că sunt orb nu-mi definește existența. Nu ar trebui să fie cu nimic mai interesant decât grupa mea sanguină, de exemplu. Oamenii se întreabă dacă există o legătură între faptul că nu văd și modul în care cânt. Dar nu e niciuna. Faptul că mi-am pierdut vederea nu are nicio legătură cu preocuparea pentru muzică. Pasiunea asta exista dinainte, așa că n-are rost să acordăm atât de multă importanță lipsei de vedere. Un om înțelept a spus cândva că lucrurile esențiale în viață nu sunt vizibile cu ochiul liber”, a declarat pentru Daily Mail, într-una din rarele declarații de acest fel.

Chiar dacă soarta nu a fost blândă cu el, Andrea Bocelli și-a păstrat mereu firea optimistă: „Viața a fost generoasă cu mine. Am primit mult mai mult decât am reușit să dăruiesc înapoi până acum”, mai spunea artistul.