Dar oare în perioada investitorilor privaţi au fost scoase miliardele din BEM?

Scandalul legat de situaţia din sistemul bancar al Moldovei, în particular de Banca de Economii, după o scurtă pauză, a reizbucnit cu noi detalii. În presă au apărut documente bancare, care vorbesc despre „credite murdare” din perioada când prim-ministru era Zinaida Greceanîi. Apoi, chiar ieri, Igor Dodon a publicat alte documente, care vorbesc despre astfel de credite acordate de BEM, însă deja în perioada guvernării democratice. Acest „ping-pong”, în condiţiile reaprinderii patimilor politice, vrei nu vrei, te impun să revii la temă şi să faci anumite concluzii.

În primul rând, în timp de câteva luni opiniei publice i s-a tot comunicat despre o sumă enormă care chipurile ar fi fost furată din bancă în noiembrie 2014, iar cifrele invocate în context erau de ordinul miliardelor de lei. În realitate, aceste cifre au fost folosite ca bază pentru toate declaraţiile politice la această temă. Iar toate săgeţile au fost aruncate în direcţia investitorilor, care au luat sub controlul lor banca în august 2013. Acum, făcând abstracţie de emoţii şi de declaraţii politice, apare o întrebare logică: dar a avut poare loc în realitate acest furt? Sau mai precis: dacă a fost el comis anume în toamna anului 2014? La prima întrebare, chiar şi un student de la Facultatea de economie vă va spune că nu este posibil să scoţi din sistemul bancar al Moldovei o sumă atât de mare în termene atât de mici.

Chiar dacă e să admitem că a existat o complicitate la nivelul structurilor de stat abilitate cu anumite responsabilităţi în acest domeniu, oricum acest lucru e imposibil din simplul motiv că fiecare dolar scos din oricare bancă a lumii este monitorizat strict de către Bank of New York. Dacă cineva ar fi încercat să scoată un miliard de dolari din oricare din băncile moldoveneşti, cu acordul organelor de stat ale Moldovei, oare credeţi că americanii ar fi tăcut şi nu ar fi bătut alarma? Mai ales în condiţiile în care şi în imediata vecinătate a Moldovei, dar şi în alte regiuni ale lumii au loc tensiuni de proporţii şi riscul folosirii banilor în alte scopuri decât cele paşnice şi legale este unul extrem de mare!

În lumina acestor afirmaţii, apar serioase întrebări dacă miliardele de care au tot vorbit într-una politicienii în ultima perioadă într-adevăr au fost scoase din Moldova? Dacă americanii au tăcut, dacă au tăcut alte structuri abilitate cu funcţii de supraveghere în acest domeniu, cel mai probabil, aceşti bani nu au fost scoşi din sistemul bancar al Moldovei.

Dacă, totuşi, banii respectivi nu pot fi găsiţi, logic ar fi să ne întrebăm dar când anume şi de către cine ei au fost scoşi? La această întrebare nici nu s-a încercat să se găsească un răspuns. Spre exemplu, este foarte straniu că niciun organ de stat nu a reacţionat la scrisoarea omului de afaceri Constantin Nichithin, publicată de un ziar din Republica Moldova, care sincer a mărturisit că a obţinut un credit de la BEM în valoare de 5 milioane de euro, gajul fiind de 125 de ori mai mic decât suma contractată. De asemenea, nu s-a reacţionat nici la alte informaţii care indicau direct că, în perioada guvernării precedente, în cârca Băncii de Economii s-au pus intenţionat anumite probleme, care au adus banca într-o stare extrem de critică. S-au trecut cu vederea şi declaraţiile omului de afaceri Ilan Shor, care, în cadrul unui briefing, a povestit sincer în ce stare deplorabilă au preluat investitorii Banca de Economii în 2013 şi a vorbit deschis despre gaura enormă formată ca urmare a creditelor neperformante acordate anterior.

De asemenea, au fost trecute la tăcere şi aprecierile experţilor străini publicate de presa de peste hotare că anume graţie intervenţiei investitorilor privaţi Banca de Economii a fost readusă pe linia de plutire, scăpând de default, iar sistemul bancar moldovenesc a evitat o catastrofă. S-au trecut cu vederea şi principalii indicatori ai BEM în perioada în care a fost administrată de investitori privaţi şi anume că toate creditele acordate în acest răstimp au fost convenabile băncii, iar cota creditelor neperformante s-a redus de la 47% la 20%. De asemenea, s-a neglijat totalmente faptul că investitorii privaţi şi-au îndeplinit toate obligaţiunile asumate, inclusiv au răscumpărat credite neperformante în volum de 300 mil. lei și au efectuat un împrumut subordonat de încă 50 mil. dolari SUA.

Toate aceste aspecte, dar şi multe altele relevante în acest context, au fost trecute la tăcere, în schimb în prim plan a fost scoasă şi promovată excesiv teza precum că, în perioada în care BEM a fost sub administrarea investitorilor privaţi, din ea s-au scos miliarde de lei care au dispărut nu ştiu în ce direcţie. Mai mult ca atât, s-a promovat excesiv şi teza că unica soluţie corectă în această situaţie a fost readucerea BEM în proprietatea statului, ea trecând sub administrarea specială a BNM.

Toate acestea, analizate la rece, vrei nu vrei, te duc la gândul că în perioada respectivă am asistat la un show bine regizat, scopul căruia a fost folosirea investitorilor privaţi de către cineva care a stat tot timpul în spate şi care a urmărit scopurile sale înguste. Iar toată campania de dezinformare care s-a făcut la această temă a avut anume scopul de a proteja identitatea şi schemele adevăratului beneficiar de situaţia de la BEM. Acum se pare că acest show va avea continuitate sub forma descoperirii unor noi fapte pe fondalul luptei electorale.

Sursa: www.infotag.md