Dan Bittman ar sta cu lunile la Chişinău

trm.md

Amintiri // „În comunism nu existau umbre pe cer”

„Holograf”, una dintre cele mai de succes trupe din România, a susţinut recent la Chişinău un concert cu genericul „Roua dimineţii”. Formaţia a fost înfiinţată în 1978 şi a cântat o bună perioadă de timp muzică rock. Pe albumele sale recente, mai pot fi găsite şi acum câteva piese „mai spre rock”, cum s-a exprimat solistul şi liderul trupei, Dan Bittman. Indiferent însă de genul de muzică pe care îl practică, multe dintre piesele „Holografului” au devenit hituri, trupa realizează turnee lungi, cu concerte foarte bine primite de public, dovadă fiind şi concertul de la Chişinău¹, cu sala arhiplină şi cu un public meloman dansând exaltat în picioare.

Stimate domnule Dan Bittman, având în vedere că formaţia „Holograf” a existat şi înainte de ’90, cum era să cânţi rock sub comunism?

Nu era aşa plăcut cum e acuma. Trebuia să-ţi cenzurezi cuvintele, să fii mai atent. Erau oameni care asigurau ordinea în sală şi care nu lăsau publicul să se ridice în picioare. Nu era frumos să te ridici în picioare şi să te bucuri. De exemplu, la piesa „Umbre pe cer”, la refren trebuia să nu spunem „umbre pe cer”, ci „soare şi flori”. Pentru că în comunism, la noi, nu existau umbre pe cer. Dar... mergea şi pe vremea aia. Ne-am distrat bine şi atunci.

Mai pot fi catalogate ultimele dvs. albume ca muzică rock?

Sunt. E un fel de rock în peisajul ăsta în care se cântă hip-hop, manelo-hop şi ritmuri din astea orientale. Eu zic că reuşim. Pe un album, avem cel puţin două piese mai spre rock, dar, de obicei, radiourile nu le dau. Preferă numai piesele de dragoste, numai piesele mai lente. Nu e vina noastră.

Oare trebuie un artist să ţină mereu pasul cu publicul sau să facă muzica pe care consideră el că trebuie să o facă?

Cred că trebuie să nu-l îmbete succesul foarte tare şi să încerce să se exprime pe el. Şi atunci, dacă publicului îi place ceea ce face artistul, e fain, dacă nu, cânţi singur în baie.

Reuşiţi să faceţi faţă provocărilor publicului care se schimbă şi are mereu alte preferinţe, exigenţe?

Publicul şi generaţiile într-adevăr se schimbă. Noi încercăm să fim deopotrivă în atenţia celor tineri şi a celor bătrâni. Oamenii vor iubi tot timpul, vor avea cam aceleaşi probleme, indiferent de genurile muzicale. Şi atunci noi cântăm ce ştim mai bine, iar oamenii încearcă să se regăsească în ceea ce facem. Îi atragem cu tematica noastră, cu versurile, cu muzica.

Odată cu Dan Bittman, show-man şi prezentator TV, nu s-a pierdut ceva esenţial din rockerul Dan Bittman?

S-a pierdut, normal. Nu mai sunt nici eu cel de la douăzeci şi ceva de ani, dar asta e viaţa şi timpul care ne taxează pe toţi. Dar eu măcar recunosc, că alţii nici măcar asta nu mai sunt. Recunosc, nu mai sunt cel de altădată. Cred că ar fi puţin penibil dacă aş crede că mai pot fi ca la douăzeci de ani, acum la douăzeci şi cinci, câţi am.

Vă simţiţi bine ca artist în România? Nu v-a tentat o carieră în afară?

Sincer, mă simt foarte bine şi mă simt foarte bine la Chişinău. Uite, sunt în afară. Pentru mine, într-un fel, este cariera mea în afară. Dacă m-aţi primi mai des aici, aş sta, oho, cu lunile în Chişinău.

Vă mulţumesc pentru sinceritate.

Notă: Concertul a fost organizat de către Societatea Culturală „Muzicounivers” în colaborare cu Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chişinău.