sursa: google.ro

Printre stâncile şi mărăcinişurile din Dobrogea se ascunde cel mai mare şarpe din România, balaurul dobrogean. Lungimea lui, care poate ajunge şi la 1,60 metri, i-a creat un renume nefast.

În jurul balaurului dobrogean, cel mai mare şarpe din România, s-au ţesut legende înfricoşătoare. Deşi este neveninos, se mişcă destul de lent şi se hrăneşte cu rozătoare, cu păsări şi cu ouăle lor, în poveştile localnicilor, el capătă aspecte apocaliptice: are o lungime de peste doi metri şi a atacat animale mari, chiar căprioare.

Un pădurar din Topolog îşi aminteşte cum un localnic se plângea că nu poate culege niciun ciorchine de strugure din via sa întrucât hoţii îi furau toată recolta. Asta până într-o zi când, povesteşte el, în vie şi-a făcut cuib un balaur dobrogean. De atunci, nimeni nu a mai dat târcoale strugurilor pârguiţi. Balaurul dobrogean sau şarpele rău sau şarpele balaur era întâlnit la începutul secolului trecut doar în Dobrogea, însă în ultimii ani specia a fost găsită şi în Vrancea sau Galaţi. În ultimii ani, cercetătorii au descoperit câteva exemplare de balaur dobrogean în Munţii Măcin. Culoarea pielii şarpelui este gălbuie, uşor castanie.

Femelele sunt mai întunecate. Specialiştii spun că acest şarpe este deosebit din multe puncte de vedere. Dacă îşi simte teritoriul ameninţat, refuză să se mai înmulţească. În România, împerecherea are loc în lunile iunie-iulie. În această perioadă aceşti şerpi ţin un „post nupţial” caracteristic. Femela depune de la patru până la 16 ouă, care eclozează după câteva luni. S-a observat că femelele acestui şarpe au grijă de urmaşi, un fenomen rar printre şerpi. Când este atacat, balaurul dobrogean şuieră sau pufăie.

O legendă despre această jivină spune că dacă un şarpe ajunge mare intră în pământ şi stă ascuns acolo timp de şapte ani, după care iese sub formă de balaur, cu aripi. În basmele româneşti, balaurul este un animal fantastic, de dimensiuni uriaşe, care are forma unui şarpe cu aripi, picioare şi mai multe capete de şarpe. El reprezintă o întruchipare a răului, care varsă foc pe gură. Mai rar, el este asociat apei şi bogăţiei, fiind cel care păzeşte comoara.

Sursa: stiriziare.net