Cunoscutul umorist Gheorghe Pârlea a DECEDAT. Ultimul material în care artistul vorbește despre umor și DRAMA sa

Cunoscutul umorist Gheorghe Pârlea a decedat noaptea trecută la vârsta de 72 de ani, răpus de o boală cruntă. Artistul, care avea diabet zaharat, a rămas fără un picior în 2015, dar a continuat să lupte.

Gheorghe Pârlea s-a născut la data de 6 mai 1944, în satul Vărăncău (raionul Soroca), de pe malul Nistrului. După primii șapte ani de școală în satul natal, își continuă studiile la Școala medie nr.1 din orașul Soroca și apoi la Școala de muzică din același oraș, unde studiază pianul. Urmează un an de studii la Școala de culturalizare din Soroca, unde învață arta dramatică în clasa profesoarei Sofia Vorobiova, actriță din Sankt Petersburg, profesoară de canto fiindu-i Maria Bieșu, iar de vorbire scenică - Vera Mereuță.

Participă la o selecție organizată de către Teatrul "Luceafărul" din Chișinău, proaspăt înființat și este ales să facă parte din trupa noului teatru, de către comisia formată din actorii Dumitru Caraciobanu, Ion Ungureanu și alții. Debutează în spectacolul „Două culori”. Joacă alături de maeștrii Dumitru Caraciobanu, Ecaterina Malcoci, Valentina Izbeșciuc ș.a., în spectacolele montate de Ion Ungureanu, Ion Sandri Șcurea și Ilie Todorov.

După trei ani de actorie, se înscrie în anul 1964 la Institutul Teatral „Anatoli Lunacearski” din Moscova. În anul 1967, revine la Chișinău și este inclus imediat în spectacolul În căutarea surâsului. A interpretat roluri de comedie și dramatice dintre care menționăm Andrei din spectacolul Trei surori de Anton Cehov, Răducanu în Nota zero la purtare de O. Stoenescu și V. Sava ș.a. A îndeplinit funcțiile de șef de trupă și director-adjunct, iar în 1989 a devenit primul director al Teatrului "Luceafărul" din Chișinău, ales în mod democratic de către întregul colectiv. A îndeplinit această ultimă funcție timp de 5 ani și jumătate. În această calitate el a organizat primul turneu în România (Iași, Bacău și Botoșani). Gheorghe Pârlea a lucrat la acest teatru până la pensionarea sa.

După pensionarea sa Gheorghe Pârlea a format un cuplu umoristic cu actorul Gheorghe Urschi, jucând în mai multe spectacole împreună cu acesta. De mai mulți ani artistul suferă de diabet zaharat. Din această cauză în 2015 a suferit o intervenție chirurgicală în urma căreia i-a fost amputat un picior.

Pentru cei care vor sa-i aducă un ultim omagiu actorului, sicriul va fi depus la Teatrul „Luceafărul”, luni, 6 februarie, între orele 10.00 și 12.00.

1 APRILIE // Umorul și DRAMA actorului Gheorghe Pârlea

Soarta nu știe de glumă: Umoristul Gheorghe Pârlea, acasă, într-un scaun cu rotile

A colindat toate satele Moldovei, a umplut sute de săli și a adus zâmbete pe chipurile a mii de oameni, dar de curând cunoscutul umorist Gheorghe Pârlea a suferit o intervenție chirurgicală, în urma căreia a rămas fără un picior. Cu toate acestea, actorul este optimist și învață să meargă din nou, în speranța că va mai ieși în scenă.

1 aprilie de odinioară

Pe artist l-am găsit acasă, aflat într-un scaun cu rotile în timp ce își lua prânzul. Soția sa, Anastasia, îl ajută în toate. Ne-a întâmpinat cu o strălucire în ochi, bucurându-se cu modestie că „cineva își amintește” de el.

În curând va fi Ziua Umorului și actorul regretă că nu se va putea manifesta ca altădată. Prietenul său, Gheorghe Urschi, organiza în fiecare an 1 aprilie și se adunau toți parodiștii, umoriștii și epigramiștii. „Realizam un concert la Teatrul de Operă sau la Palatul Național și aveam mare succes. Întotdeauna sala era plină. La manifestările de umor care se organizează acum, mulți mi-au mărturisit că nu stau până la capăt, nu le este interesant”, remarcă umoristul.

Umoriștii păcăliți

Deși susține că nu a fost păcălit niciodată, totuși își amintește că, odată, s-a dus împreună cu Gheorghe Urschi să cumpere struguri într-un sat. „De obicei, ne telefonau înainte de a culege poama, iar noi ne duceam cu mașinile, o cântăream și o cumpăram. Într-un an, însă, au hotărât să ne joace festa”, povestește actorul. Astfel, umoriștii au fost provocați să-și culeagă singuri strugurii, pe nepregătite și fără instrumentele necesare.

„Până la amiază, am cules două-trei coșuri, dar voiam să renunțăm. Apoi, a venit secretarul de partid și a spus că la depozit ne așteaptă 300 kg de poamă. Au vrut doar să vadă cum culegem noi. Îmi venea să-i bat”, adaugă cu nostalgie Gheorghe Pârlea.

„Nu am voie să mă întâlnesc cu Urschi”

Cele mai multe aventuri, actorul le-a trăit alături de umoristul Gheorghe Urschi, pentru că au lucrat mult împreună. „Acum, însă nu am voie să mă întâlnesc cu el. Eu, care am lucrat 50 de ani alături de Urschi, nu am voie să intru în ospeție. Toată problema este în bani”, afirmă artistul.

De asemenea, scheciurile lui nu pot fi jucate, pentru că fiicele lui Gheorghe Urschi au drepturi de autor și nu permit. „Se organizează concert de 1 aprilie fără ca măcar să se pomenească numele lui Gheorghe Urschi. E alogic”, spune, indignat, actorul, sorbind din paharul de suc.

Concerte de umor la sanatorii

Umoristul își amintește că, deși aveau multe deplasări, acestea erau dificile, de cele mai multe ori dormeau în frig. „Odată, în raionul Căușeni am luat la hotel reșouri pentru a ne încălzi. Urschi s-a dus la administrator ca să îi distragă atenția, iar noi ne-am dus cu reșourile în odăi. Dar femeia de serviciu a văzut că se rotește prea repede contorul și a oprit lumina. Apoi, ne-a pus să plătim frigiderul, pentru că a funcționat toată noaptea. Frigider ne trebuia nouă...”, povestește cu umor artistul.

De asemenea, el constată că acum „nici nu ai pentru cine lucra”. Majoritatea sunt plecați peste hotare. În sate au rămas mai mult bătrânii și copiii. „Noi înainte puneam afișele la Casa de Cultură și știam că avem cel puțin 200 de oameni. În ultima vreme, îi adunam mai mult pe cei de la sanatorii, la Călărași, la Cahul”, remarcă cu tristețe Gheorghe Pârlea.

„Am un picior în odaia cealaltă”

Remunerările au fost uneori mai bune, alteori mai puțin bune. Pentru drepturile de autor, artistul primea câte o sută-două de lei. „Nu demult m-au chemat să îmi dea un ajutor material de două mii de lei pentru starea în care sunt”, menționează umoristul.

Într-adevăr, actorul are nevoie de bani pentru o proteză mai bună. „Am fost la Centru și mi-am făcut un picior, îl am în odaia cealaltă. Când vine feciorul meu, îl îmbrăcăm și mergem. Singur nu pot”, adaugă artistul.

Tranzit cu ghinion

Drama pe care o trăiește Gheorghe Pârlea a început în urmă cu câteva luni, când pleca în Germania pentru o intervenție chirurgicală la picior ca să i se curețe venele. Însă, când a ajuns în București pentru a schimba avionul, i s-a făcut rău și a fost dus de urgență la Spitalul Floreasca. „Acolo, medicul a spus că nu face operații de curățare și că îmi vor tăia piciorul, în caz contrar nu voi mai ajunge viu la Chișinău”, povestește artistul.

„Țin minte că dimineața stăteam pe pat. Mă uitam la picioare și îmi ziceam cât sunt de frumoase. Până seara, însă, am rămas doar cu unul”, spune actorul și lasă liniștea să se aștearnă în odaie pentru câteva minute, auzindu-se doar televizorul din colț.

„Când am ajuns cu mașina la poartă, m-am urcat în spatele feciorului, care m-a adus până în casă. E dureros”, povestește artistul, abia stăpânindu-și lacrimile.

Speranța revenirii

În decembrie, nepoata sa a născut un strănepot, dar umoristul se teme că nu va putea fugi după el când va fi mai mărișor. De asemenea, ar vrea să-și amenajeze grădina, să curețe pomii, precizează artistul și se uită cu jind la soarele care bate în geam. Soția sa, Anastasia, îi este întotdeauna alături.

„Trebuie să îl ajut și să îl susțin ca pe un copil. La început îmi era grozav de greu. Nu mă puteam deprinde, dar acum știu ce am de făcut”, adaugă doamna Pârlea.

Actorul este optimist. Vrea să își facă o proteză mai performantă la București și crede cu tărie că va învăța să meargă și va reveni în scenă. „Este o lege în teatru, orice i s-ar întâmpla actorului, trebuie să joace spectacolul până la sfârșit”, spune cunoscutul umorist Gheorghe Pârlea, care vrea să își ducă până la final spectacolul vieții.

Material publicat pe 01.04.2015