VIDEO „Culorile” Vioricăi Meșină: „Am răscolit viața mea ca să fac acest film”

A muncit timp de doi ani la filmul „Culorile” în care a pus și timp, și suflet. A avut o echipă mică, de doar 13 oameni. Tineri, creativi și talentați, spune regizoarea. Un operator experimentat și bun i-a fost suficient, iar actorii, chiar dacă nu au experiență în film, sunt fără de fițe și dornici de muncă. Filmările au durat un an – ca să reușească să prindă toate cele patru anotimpuri. A făcut un film despre dragoste, subjugare emoțională, violență psihologică și decizii importante – culori ale unei singure palete – viața.

Regizoarea Viorica Meșină povestește, pentru Ziarul NAȚIONAL, despre frumusețea și greutățile „Culorilor”:

Filmul este despre dragoste, despre posesivitate, subjugare emoțională și toate acestea într-un cuplu tânăr. Ana are 18 ani și Andrei - 25, iar ei sunt la început de relație. De obicei, la începutul unei iubiri, totul este roz și frumos, apoi încep să apară și alte culori. De multe ori, se greșește tocmai la început, din neștire sau din lipsă de experiență. Această metaforă, culorile, este profundă, pentru că la început de relație totul pare roz, însă după asta apar toate celelalte nuanțe. E în primul rând o istorie de dragoste. Finalul nu-l povestesc, pentru că în viață fiecare își face filmul și alege finalul. Sfârșitul filmului este ca un punct pe care fiecare îl înțelege diferit.

Denumirea filmului mi-a venit de la Ana. Eroina mea este pasionată de pictură și, chiar dacă e studentă la o facultate cu profil economic, ea e o fire artistică. Culorile se schimbă odată ce devin mai intense. Galbenul, de exemplu, poți să îl faci oranj sau verde.

Am pornit să scriu scenariul de la ceea ce mi-au spus cei de la organizația „La Strada”. A fost destul de greu, pentru că nu am fost deschisă de la început. Sunt teme serioase și nu eram sigură de mine că pot face lucruri așa complicate. Însă mi-am asumat responsabilități și am investigat mult tema asta. Am răscolit prin viața mea, am răsfoit prin viețile oamenilor apropiați pentru a investiga această temă. Eu întâlneam oameni care îmi povesteau exact istoria eroinei mele. Înseamnă mult să faci un scenariu pentru un asemenea film. Scopul lui este să fie accesibil și interesant.

Când scriam scenariul, m-a ajutat tare mult să îmi structurez gândurile blogul Angelei Stafii. Filmul este o chestie compactă, un an trebuie să-l redai într-o oră, să reproduci esența. Dacă te aprofundezi, riști să eșuezi. Vreau ca acest film să fie vizionat de cât mai multă lume, oamenii să rămână cu ceva. Cineva să se redescopere, iar altcineva să-și revadă culorile din viață.

Cei doi actori din rolurile principale

Irina Vaccarciuc: Pentru mine a fost o experiență extraordinară. A fost stresant, eu habar nu aveam de cinema, nu știam cum să mă comport în fața camerei de luat vederi. Aveam impresia că o să leșin. Apoi, m-am acomodat, a fost foarte fain, eu am căpătat încredere. E greu să îți placă o asemenea poveste precum cea din film, pentru că în viață nu sunt lucruri albe sau negre. E o poveste ordinară, specifică pentru noi.

Guz: Au fost emoții noi, pentru că am trăit o nouă experiență. Să mă filmez într-o producție video a fost un vis de-al meu. Cred că oricărui om i-ar plăcea să se vadă într-un film. Însă scenele în care eu folosesc violența verbală au fost cele mai grele. Am filmat aproape două săptămâni aceste secvențe. Uneori, veneam acasă enervat și strigam. Îmi fac griji acum pentru premieră, eu nu am văzut încă filmul și am emoții: fie nu o să-mi placă de mine, fie o să-mi placă prea tare.

Producția a fost sprijinită de „La Strada” și de Guvernul Danemarcei, dar și de o bancă din Republica Moldova. Premiera filmului va avea loc pe 23 noiembrie curent, la Cinematograful „Odeon”. Un bilet costă 30 de lei.