„Comoară” uitată, descoperită la Soroca

www.flickriver.com

TRADIȚIE VIE // Frumusețea lanurilor din copilărie și amintirile cu buneii dragi i-au dat curaj Valentinei Marciuc să cultive in, cultură care împodobea cândva dealurile din sudul Basarabiei

Valentina Marciuc din satul Iarova, Soroca, impresionează prin dedicația neobosită față de agricultură. De mai bine de un deceniu, conduce o gospodărie țărănească și are grijă ca sute de hectare să fie doldora de roade pentru a aduce satisfacție agricultorilor, dar și pentru a se simți cu inima împăcată. Deși pe terenurile agricole îngrijite de agricultoare cresc culturi care pot fi găsite oriunde în R. Moldova, cum ar fi grâu, orz sau floarea-soarelui, nu a ezitat nicio clipă să se avânte și în ce îi este necunoscut și nou. Atfel s-a numărat printre primii producători agricoli care au cultivat rapiță. Și inițiativa de a cultiva in a venit tot din dorința de a experimenta ceva nou.

„Amintiri cu mâinile bunicii din care ieșeau miracole”

Ideea a devenit realizabilă datorită colaborării cu agenții economici specializați în prelucrarea semințelor de in pentru a produce ulei, care este extrem de util în prepararea anumitor medicamente, dar poate fi folosit și în alte ramuri industriale. Pentru prima dată, trei fermieri din Soroca au cultivat in în acest an, iar Valentina Marciuc are cea mai mare suprafață, de 50 de hectare. „Sunt originară dintr-o localitate de pe malul Nistrului și îmi amintesc cu mult drag cum bunica îmi povestea că această cultură era foarte răspândită la noi. Ducea plantele pe malul râului și le lăsa sub o piatră mare, pe urmă acestea erau transformate în fire fine, iar din mâinile ghidate parcă de o putere de Sus ieșeau adevărate miracole. Și acum am păstrate diferite prosoape, basmale frumos brodate sau cămăși. Toate țesute din in și iată câți ani au trecut - ele sunt la fel de calitative. Când le îmbraci, te simți mai ușor, parcă zbori”, se lasă doamna Valentina mânată de valul amintirilor.

Tabloul mirific

Agricultoarea are mari speranțe că această cultură va „mângâia” și mai departe ochii curioșilor din regiune și nu se va opri la faza de experiment. „În Belarus, inul este cultivat la scară largă și cred că noi nu suntem mai prejos. Deși nu știm dacă putem vorbi de profituri sau să fim siguri că vom continua să cultivăm inul și mai departe, dacă ați vedea splendoarea la care împreună cu familia am asistat... Lanurile de in erau în floare și cât vedeai cu ochii era parcă un cer azuriu, deoarece floricelele sunt de un albastru sclipitor. Seara când ne-am uitat, tabloul mirific dispăruse. Abia a doua zi am înțeles că, de fapt, în amurg florile se închid”, relatează emoționată femeia.

„Înviem tradiția”

Potrivit Valentinei Marciuc, inul este o plantă care necesită multă lumină, căldură, sol bine afânat, dar și umiditate din abundență, iar în acest an condițiile au fost deosebit de avantajoase pentru această cultură. Cheltuielile nu sunt mai mari față de cultivarea altor culturi, agricultoarea din Iarova plătind doar pentru lucrări, semințe și pentru ierbicide. „Am tratat de două ori plantele cu ierbicide. Semințele ne sunt oferite de același agent economic care le prelucrează. Nu știam prea multe informații despre această cultură, însă am mers la diferiți specialiști în domeniu și am citit multă informație de pe Internet. Așa am ajuns să înviem tradiția și cred că este un pas important. Productivitatea este de 1,5-2 tone la hectar, iar prețul pentru o tonă de astfel de semințe pornește de la 500 de euro. „Agentul economic care prelucrează semințele este și cel care va procura de la noi recolta. Totuși, nu știu exact când o să strângem roada. Am înțeles că până la strângerea grâului. Pentru ca roada să fie strânsă integral și eficient, plantele sunt stropite cu o substanță specială pentru a se usca”, învață din mers Valentina Marciuc.

O sută de hectare cultivate cu in

Șeful Direcției agricole din cadrul Consiliului raional Soroca, Sergiu Slutu, susține că în raion sunt trei agenți economici care prelucrează semințele de in. „Uleiul de in este folosit în diferite ramuri ale economiei și noi ne bucurăm că s-a reușit realizarea acestei conexiuni avantajoase pentru ambele părți. Astfel, agenții economici au acces direct la materia primă, iar producătorii agricoli beneficiază de stabilitate în ceea ce privește prețurile și comercializarea semințelor”, a menționat Sergiu Slutu.

Și viceministrul Agriculturii și Industriei Alimentare, Sergiu Ghețiu, care s-a deplasat la fața locului, spune că aceste loturi experimentale sunt o inițiativă salutabilă în contextul diversificării culturilor agricole, ceea ce oferă suport pentru dezvoltarea agriculturii.

Tehnici de cultivare a inului

Plantele premergătoare cultivării inului sunt prășitoarele, iar contraindicate – inul, gulia și sorgul. Adâncimea arăturii este de 25-30 cm, iar solul pentru germinație este pregătit chiar în ajun, fiind afânat la 4-5 cm. Pentru o productivitate de două tone/ha se aplică 60-70 kg Azot la hectar, 60-80 kg/ha de Fosfor și 60-70 kg de Potasiu la hectar.Soiurile cultivate sunt: Geria, Iulia, Raluca, Lirina, cu sămânța castanie, precum și Florina, Alexin, Cristina, Iunia 96, Olin, Janina, Oliana, Fluin. Perioada semănatului inului este primăvara devreme, când în sol sunt 4-6° C. Desimea plantelor este de 800-900 de boabe germinabile/m². Distanța între rânduri este de 12,5 cm, adâncimea de semănat de 3-4 cm, iar cantitatea de semințe utilizată la hectar este de până la 60 de kilograme. Plantele sunt irigate de trei ori, iar cantitatea este de până la 1,5 mii de metri cubi de apă la hectar, înainte de a înflori și în timpul când boabele se dezvoltă. Recoltarea se face când capsulele sunt maronii în tot lanul, iar semințele au o umiditate de 11-12 %. Inul se păstrează în vrac la înălțimea de circa doi metri sau în saci aranjați ordonat în încăperi uscate și bine aerisite.

Inul, la noi și în lume

În sudul Basarabiei inul era cultivat pe larg şi ocupa pământuri întinse, datorită faptului că seminţele acestei culturi erau furnizate industriei chimice pentru extragerea uleiului, atât de necesar la producerea vopselelor. Ţăranii, ca recompensă pentru culesul şi selectarea acestor seminţe, primeau fibre textile de in, din care îşi confecţionau multe ţesături pentru gospodărie şi vestimentaţie.

Poate cel mai timpuriu copil al industriei textile sau poate părintele acesteia - inul -, în prezent este mai actual ca niciodată. Pentru creşterea plantelor din familia Linacee sunt favorabile locuri cu un climat subtropical moderat: sudul continentului Eurasiei, America de Nord şi Latină, o mare parte a Africii şi a Australiei, Spania, Italia şi alte ţări europene, în care inul a fost mult timp şi rămâne una dintre culturile agricole cele mai populare. Suprafața mondială cultivată cu in pentru fuior depășește 1,5 milioane de hectare, țări mari cultivatoare fiind Rusia, Polonia, Franța, Cehia, Belgia și Olanda.