22:06:16 17.04.2024
Stiri

Cine câştigă războiul din Ucraina și cum ar arăta o capitulare a rușilor

Actualitate 30.05.2022 19:59 Vizualizări4854 Autor: Ziarul National
Cine câştigă războiul din Ucraina și cum ar arăta o capitulare a rușilor Captură video Digi24


Generalul (r) Ben Hodges, fostul comandant al trupelor SUA din Europa, se așteaptă la o „contraofensivă semnificativă” a Ucrainei, la momentul potrivit. El crede că esențial ar fi ca marina rusă să poată fi scoasă din luptă, iar pentru asta ar fi de folos distrugerea instalațiilor de întreținere și alimentare de la Sevastopol.

„Sentimentul meu este că potențialul Ucrainei de a-i îndepărta cu adevărat pe ruși, până în septembrie, este foarte real, dar asta nu include și Crimeea, Crimeea este o poveste diferită”, spune generalul Ben Hodges într-un interviu pentru Digi24.

Pe de altă parte, dacă rușii ajung până la Odesa, Ucraina va fi izolată de Marea Neagră, ceea ce i-ar distruge total economia, iar în al doilea rând, acest lucru ar reprezenta o adevărată amenințare pentru restul regiunii Mării Negre - Moldova, România, Bulgaria, toată zona până la Dunăre ar fi afectată, a explicat generalul Ben Hodges.

El anticipează că în lunile următoare vor fi aduși în România și mai mulți soldați americani și din alte țări NATO. Generalul crede că este nevoie de baze permanente NATO pe flancul estic. Pentru Statele Unite, România este centrul de greutate pentru regiunea Mării Negre. Iar cum Marea Neagră a devenit punctul fierbinte în materie de securitate și ținând cont de neajunsurile României în materie de infrastructură de transport, Statul Major român trebuie să decidă dacă o apărare avansată nu cumva ar fi o soluție mai bună.

„Asta este o provocare strategică pentru Statul Major, să încerce să decidă: suntem mai bine dacă ne apărăm avansat sau rămânem pe loc? Sunt foarte încrezător că Statul Major se gândește la asta. Care este cea mai bună metodă? Ce suntem pregătiți să facem? Iar faptul că acum aliații vin în România, evident că acesta este un semn bun”, spune generalul Ben Hodges în interviul pentru Digi24.

Ce arată hărțile și care este realitatea în teren

Cristina Cileacu: Dle general, dacă ne uităm acum la harta Ucrainei și o comparăm cu aceeași hartă a Ucrainei de dinainte de 24 februarie a acestui an, cine câștigă acest război?

Ben Hodges, fostul comandant al trupelor SUA în Europa: Nu există nici o îndoială că Ucraina câștigă. Rusia a pierdut deja. Adică: au pierdut la nivel strategic, sunt izolați, economia lor va fi în ruine, iar ministerul lor de apărare a fost expus ca una dintre cele mai corupte instituții de pe planetă. La nivel operațional au eșuat sau au ratat aproape orice obiectiv. Chiar și la Mariupol, de unde în cele din urmă i-au scos pe toți soldații de acolo, a durat trei luni, ar fi trebuit să fie primul oraș cucerit. Deci Ucraina câștigă, dar este încă mult teritoriu ucrainean care este sub control rusesc.

Ruşii ţinesc puncte strategice la Marea Neagră

Cristina Cileacu: Da, dar dacă Ucraina câștigă și Rusia pierde, cum de se colorează în roşu harta, în puncte specifice, care practic taie accesul ucrainean la Marea Azov și Marea Neagră?

Ben Hodges: Da, asta este o problemă reală din punct de vedere economic. Ucrainenii nu pot exporta cereale pentru că au pierdut porturile de la cele două mări și din cauza blocadei din Odesa. Aceasta este o problemă reală. Dar gândește-te cum era harta acum șase săptămâni. De aceea spun câștigăm, zonele care erau roșii redevin galbene din nou. Cred că mai avem câteva luni până când această zonă roșie să fie aproape complet eliminată. Cred că acest lucru este fezabil și realist de așteptat.

„Cred că vom vedea o contraofensivă semnificativă”

Cristina Cileacu: Am văzut că Ucraina a început contraofensiva împotriva Sevastopolului, de exemplu. Să ne așteptăm la mai mult?

Ben Hodges: Sper că da. Cred că dacă putem scoate marina rusă din luptă, astfel încât marina să nu mai poată bombarda orașe și să ucidă oameni nevinovați, dacă putem ajuta Ucraina să oprească acest lucru, atunci asta ar fi o parte importantă a obiectivului pe termen lung. Evident, aș prefera să găurim aceste nave rusești, dar dacă am putea cel puțin să distrugem instalațiile de întreținere și alimentare ale Sevastopolului, astfel încât acestea să nu mai poată fi folosite, ar fi şi asta de ajutor pentru cauză. Dar asta este doar o parte din ceea ce Ucraina are de făcut. Nu sunt sigur care este calendarul lor, când vor lansa o contraofensivă generală. Cel probabil, Statul Major ucrainean urmărește foarte atent să vadă unde este acel punct de răscruce, unde Rusia nu mai poate face nicio operațiune ofensivă. Între timp, logistica Ucrainei se îmbunătățește zilnic, apoi cred că vom vedea o contraofensivă semnificativă.

Cum ar arăta capitularea ruşilor

Cristina Cileacu: Ați avut recent un mesaj pe Twitter, în care aţi analizat o declarație făcută de ambasadorul rus la Washington. Aţi spus că poate rușii sunt pregătiți pentru o capitulare.

Ben Hodges: Ambasadorul spunea că nu vor capitula niciodată. Și asta mi-a spus că în mintea lor este gândul că lucrurile merg foarte rău. Altfel, ce spune ambasadorul mereu este: nu ne vom preda niciodată. Asta mi s-a părut interesant, că a simțit că trebuie să spună „nu vom capitula”. Nu știu, nu va fi ceva ca pe vremuri, când era o mare ceremonie de predare, nu-mi imaginez asta. Dar îmi imaginez că Ucraina va învinge forțele rusești pe câmpul de luptă, pentru că rușii nu vor spune, bine, am luat destul (n.r. din Ucraina). Ruşii trebuie să fie bătuți, armata lor trebuie să fie zdrobită înainte să fie forțați să plece. Cum arată acest lucru? Nu sunt sigur, dar sentimentul meu este că potențialul Ucrainei de a-i îndepărta cu adevărat, până în septembrie, este foarte real. Crimeea este o poveste diferită. Crimeea este cu siguranță teritoriul suveran ucrainean. Dar nu anticipez că acest lucru se va rezolva până în septembrie. Acest lucru va necesita un angajament pe termen lung al tuturor, să nu recunoaștem niciodată anexarea Rusiei și că aceasta trebuie ca, în cele din urmă, să fie returnată Ucrainei. Și apropo, cei aproximativ 500.000 de ucraineni care au fost deportați, trebuie să fie aduși acasă.

Îngrijorare pentru soarta batalionului Azov

Cristina Cileacu: Între cei care sunt deja în mâinile rușilor este şi faimosul batalion Azov. Aţi spus că toată lumea trebuie să fie foarte atentă și să privească ce va face Rusia cu acei militari. De ce Rusia nu s-ar opri, la un moment dat, să-i mai trateze ca pe nişte prizonieri de război, pentru că deja Rusia are deja o imagine proastă în lume. De ce ar trebui să-i pese?

Ben Hodges: Exact! De aceea sunt atât de îngrijorat că nu vor avea nicio reținere. Nu ar trebui să ne așteptăm că vor avea vreo reținere. Nu respectă nicio lege internațională. Și pentru că președintele Putin a spus că întregul război sau această operațiune militară specială se referă la denazificarea Ucrainei, acum el controlează mai mulți soldați din batalionul Azov. Și apropo, nu era doar batalionul Azov în Mariupol, era şi infanterie navală, erau forțele de frontieră, erau tot felul de oameni acolo. Batalionul Azov, totuși, este cel pe care Putin a încercat să-l transforme în personajul rău și s-a vorbit despre ei deja să fie trataţi ca teroriști. De aceea sunt îngrijorat că acești soldați nu vor fi tratați în conformitate cu legea conflictului armat. Vor fi tratați într-un fel diferit. De aceea cred că este important ca Organizația Națiunilor Unite și toți ceilalți să continue să păstreze un spot puternic de lumină pe această poveste, să urmărim ce se întâmplă cu acești soldați. Sunt îngrijorat.

Scenariu: Odesa în mâinile ruşilor

Cristina Cileacu: Ucraina poate câștiga acest război, dar rușii nu se vor opri niciodată. Ce se întâmplă dacă vor lua întreaga coastă a Ucrainei și vor controla și acea parte a Mării Negre? Ce înseamnă asta pentru noi, restul, țările riverane la Mărea Neagră?

Ben Hodges: Permite-mi să spun mai întâi că nu cred că au capacitatea să facă asta. Ca să ajungă la Odesa ar fi trebuit să preia controlul total asupra oraşului Herson, pe care nu-l au, și ar fi trebuit să treacă de Mikolaiv, lucru pe care nu l-au putut face. Marina lor nu este capabilă să facă operația amfibie necesară. Abia pot controla Insula Şerpilor, acel loc este sub atac. De aceea nu cred că pot face asta, dar ai pus o întrebare strategică importantă. Dacă ajung până la Odesa, evident, acest lucru izolează Ucraina de Marea Neagră, ceea ce le-ar distruge total economia. În al doilea rând, ar reprezenta o adevărată amenințare pentru restul regiunii Mării Negre, Moldova, evident, România, Bulgaria, toată zona până la Dunăre. Toate aceste zone ar fi afectate de acest lucru.

Cristina Cileacu: Dar România şi Bulgaria, de exemplu, sunt ţări NATO.

Ben Hodges: Așa este, dar amenințarea pe care o imaginez nu este un atac direct, decât dacă Kremlinul reușește să dividă Alianța. Dacă vom avea percepţii diferite asupra amenințării cu arme nucleare, de exemplu, sau dacă ei cred că națiunile nu sunt dispuse să facă acest lucru, dacă fac această greşeală de calcul teribilă, atunci ar putea fi un atac.

Dar Moldova este o poveste diferită. Ştii, am urmărit ce se întâmplă în Transnistria, forţele ruseşti care sunt acolo sunt reduse numeric. Acestea nu sunt trupe foarte bine pregătite, paraşutişti (n.r. VDV). Dar totuși este un număr de forţe. Și dacă ar fi să imaginăm un scenariu, și sunt sigur că Statul Major al României și Statul Major al Republicii Moldova s-au gândit la acestă posibilitate, această posibilitate devine mai reală pe măsură ce Rusia ar putea să obțină controlul asupra întregii linii de coastă ucrainene.

Ce se va întâmpla cu Transnistria

Cristina Cileacu: Dar dacă Transnistria, de exemplu, este recunoscută, pentru că liderul de acolo a trimis o scrisoare lui Vladimir Putin în acest sens, în martie 2014? Ce se întâmplă dacă nu va fi o acțiune militară, ci mai degrabă o recunoaștere, printr-o scrisoare, și atunci Transnistria va fi Rusia.

Ben Hodges: Nu cred că asta ar rezista în faţa unui scrutin public. Vreau să spun că asta ar putea face parte din scenariu, dar pare improbabil. Și la un moment dat, Moldova și Ucraina pot decide să rezolve această problemă odată pentru totdeauna, cu mâna lor. De aceea, ceea ce a spus secretarul apărării, Austin, „vom slăbi Rusia, astfel încât să nu-și mai poată amenința vecinii”, înseamnă că vrem să permitem oamenilor să aibă grijă de Transnistria, să aibă grijă de Abhazia şi Osetia de Sud, să ajutăm la refacerea teritoriului suveran în ţările lor şi să ne asigurăm că Rusia nu mai are capacitatea să-şi ameninţe vecinii. Nu interesează pe nimeni să intre în Rusia. Vorbim despre vecinii ei. Deci problemele ipotetice pe care le ridici, cred că acestea sunt foarte importante.

O provocare majoră pentru România

Cristina Cileacu: Suntem în România, filmăm la târgul militar. Războiul este la granițele noastre. Cum ar trebui România să se pregătească pentru a fi mai bună în fața acestei ameninţări?

Ben Hodges: Desigur, vorbim despre descurajare. Și România face deja unul dintre cele mai importante lucruri pentru descurajare, care este să fie un membru foarte activ al NATO, în toate privinţele. Romania îndeplineşte toate cerintele, investește în propria apărare, sprijină poliția aeriană de la Marea Neagră. Marina Română este mereu pe mare în căutarea minelor. Sunt atât de multe lucruri pe care le face România. Desigur, pentru Statele Unite, aici este centrul nostru de greutate pentru regiunea Mării Negre. Avem forțe SUA terestre, forțe aeriene, toate sunt aici, și sistemul de apărare cu rachete este aici. În primul rând, este faptul că România este o parte importantă a Alianței. Numărul doi, cred că Statul Major român se uită intens la posibilitatea: să fim gata să ne apărăm avansat sau putem conta pe capacitatea noastră de a ne deplasa rapid prin pericol? Cred că, având în vedere, să fiu sincer, provocarea deplasărilor prin România, rețeaua de transport nu este foarte puternică. Și când te gândești la asta și te gândești la ce se întâmplă pe teritoriul cuiva pe care îl iau rușii, gândește-te la ce s-a întâmplat la Bucha!

Cristina Cileacu: Da.

Ben Hodges: Asta este o provocare strategică pentru Statul Major, să încerce să decidă: suntem mai bine dacă ne apărăm avansat sau rămânem pe loc? Sunt foarte încrezător că Statul Major se gândește la asta. Care este cea mai bună metodă? Ce suntem pregătiți să facem? Iar faptul că acum aliații vin în România, evident că acesta este un semn bun. În cele din urmă, anticipez că vom vedea o creștere a forțelor americane în România și a altor aliați. Nu știu cât de mult, nu știu când, dar sentimentul meu este că aceste decizii vor fi luate în lunile următoare.

Cristina Cileacu: Poate la Summitul NATO de la Madrid?

Ben Hodges: Ar fi ideal, nu știu când, dar mă simt destul de încrezător că vom vedea o creștere, presupunând că România vrea asta, și cred că acest lucru ar fi foarte potrivit.

E nevoie de baze permanente NATO pe flancul estic

Cristina Cileacu: Dle. general Hodges, credeţi că NATO ar trebui să aibă baze permanente pe flancul estic?

Ben Hodges: Absolut. Ar trebui să avem baze permanente din Estonia până la capăt, cel puțin până în România, poate şi Bulgaria, dar sigur în România. Acum, cum ar arăta asta? Cine este acolo? Nu știu. Dar, așa cum am vorbit, importanța apărării avansate, vreau să spun, să fim gata să ne apărăm avansat, în baza a ceea ce am văzut că se întâmplă în teritoriile ocupate de forțele rusești. Ar trebui să presupunem că acest lucru se va întâmpla de fiecare dată. Deci, eu mi-am schimbat modul de gândire. Obișnuiam să cred că nu este nevoie de o baze permanente, nu atât de departe, dar pentru că știm cât de greu este să ne mișcăm - prea lent şi nu putem ajunge acolo în timp util - şi pentru că vedem ce se întâmplă în zonele pe care rușii le ocupă, mi-am schimbat gândirea în această privință.

Preocupările Turciei trebuie luate în considerare

Cristina Cileacu: Vorbim despre NATO, avem Finlanda şi Suedia dornice să devină membre ale Alianţei. Dar, de asemenea, sunt țări precum Turcia, care este destul de importantă, nu doar pentru NATO, ci în special pentru regiunea Mării Negre, dar și Croația, care spun că vor bloca această intenţie a Finlandei și Suediei. Ar trebui să ne așteptăm la negocieri sau să ne așteptăm să fie un blocaj permanent?

Ben Hodges: În primul rând, Suedia și Finlanda, ce adaos extraordinar la Alianță! Două țări democratice liberale puternice, două societăți puternice, rezistente, două armate care nu sunt mari, dar sunt foarte eficiente. Și amândouă au sisteme de mobilizare foarte bune. Amândouă se modernizează. Într-adevăr va fi o îmbunătățire semnificativă pentru apărarea noastră în regiunea baltică. Turcia, un aliat NATO din 1952. În acest caz, cred că preşedintele Erdogan are un argument şi cred că îşi exprimă furia şi frustrarea că Statele Unite şi restul NATO, sau o mare parte a Occidentului, nu respectă sau nu iau în serios preocupările turcilor cu privire la PKK. Statele Unite au dat arme organizaţiei YPG. A fost o greșeală teribilă. Nu apăr toate deciziile guvernului Turciei. Dar, în acest caz, cred că au un argument și se așteaptă ca acordul lor să nu fie înțeles de la sine. Preocupările lor cu privire la PKK, care a ucis mii de turci, trebuie luate în considerare. UE recunoaște PKK ca organizație teroristă. Prin urmare, nu este nedrept pentru preşedintele Erdogan să spună: staţi puţin! Sunt încrezător că până la urmă Turcia va fi mulțumită cu ceva, pentru că Turcia recunoaște că securitatea sa provine din faptul că face parte din NATO și că NATO va deveni mai puternică, iar asta înseamnă să fii într-o alianță. Suntem toți în ea pentru apărarea reciprocă. Dar fiecare națiune - inclusiv România, Bulgaria, Turcia, SUA, Islanda - are de asemenea agende naționale. Respect asta și sper că se va întâmpla. Așa cum a spus președintele Erdogan, bine, minunat, avem multe lucruri în regiunea baltică, dar regiunea Mării Negre este locul unde se duc toate luptele. Tot pericolul este în regiunea Mării Negre. Unde este strategia pentru regiunea Mării Negre? Și așa, cred că, de fapt, va fi un rezultat pozitiv la această situaţie.

Cum ar putea arăta Turcia că este influentă la Marea Neagră

Cristina Cileacu: Ultima întrebare este tot despre Turcia, dar de data asta legat de relația sa cu Rusia, deoarece Turcia și Rusia încă fac comerț. Este posibil, să zicem, ca prin Turcia, să avem în Rusia capabilităţi pentru ca rușii să-și îmbunătățească stocul de echipament militar?

Ben Hodges: Nu cred. Cred că Turcia - și, din nou, nu caut scuze pentru Turcia - dar Turcia nu este singura țară NATO nevoită să existe lângă Rusia şi trebuie să se gândească la astfel de lucruri. Norvegia, în jos, Finlanda, bine, are sute de kilometri de graniță. Turcia se află într-un moment, mi-aș fi dorit să fi închis strâmtorile mai devreme, dar au făcut-o în cele din urmă. Furnizează una dintre cele mai eficiente arme, Ucrainei, dronele lor, dronele Bayraktar.

Cristina Cileacu: Dar, de asemenea, şi Rusiei.

Ben Hodges: Cred că Turcia ar putea face mai mult. Pretind influenţa regională. Dacă eşti influent într-o regiune, atunci de ce nu îţi asumi proprietatea asupra Mării Negre să ceri ca navele care transportă cereale ucrainene să aibă voie să se deplaseze prin Marea Neagră, ca să exporte în Africa, Orientul Mijlociu, locurile care au nevoie de cereale? Aceasta ar fi o mare oportunitate pentru Turcia să demonstreze ce înseamnă influenţă regională. Cred că, din nou, noi, Statele Unite, nu am pus suficient accent susţinut asupra regiunii şi am permis ca relaţia noastră cu Turcia să se estompeze. Da. Așa că nu au încredere în noi, așa cum cred că mulți americani nu au încredere în turci. Va trebui să rezolvăm asta, pentru că harta, nu contează cine este conducerea, acea hartă nu se va schimba niciodată.

Cerealele ucrainene riscă să putrezească în silozuri

Cristina Cileacu: Dle general, credeţi că vom asista la o criză a foametei din cauza blocadei din Marea Neagră?

Ben Hodges: Sunt din ce în ce mai multe discuții și îngrijorări în legătură cu acest lucru. Acesta este punctul în care ONU, dacă vrea să demonstreze vreodată că are capacitate, este cazul să exercite presiuni asupra rușilor, ca să autorizeze, să permită transporturilor umanitare, să înceapă mutarea cerealelor. Adică, acolo sunt sute de mii de tone de cereale în silozuri acum și următoarea recoltă va fi culeasă curând. Tipul particular de cereale din Ucraina nu poate fi lăsat în siloz pentru perioade lungi timp. Trebuie mutat sau va putrezi. Nu este prea mult timp să se calculeze lucrurile acestea.

Cristina Cileacu: Deci este vina Rusiei dacă nu se întâmplă asta?

Ben Hodges: Sută la sută este vina Rusiei! Absolut. Complet, vina Rusiei.


Stiri relevante

Parteneri
Descoperă
Punct de vedere NAȚIONAL
15.04.2024 09:20 Nicolae Negru Nicolae Negru // Simțul realității și...

12.04.2024 09:14 Nicolae Negru Nicolae Negru // Recensământul ca o f...

08.04.2024 09:12 Nicolae Negru Nicolae Negru // Ne va apăra sau nu R...

Promo
Abonament
Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele știri
Recomandat
Sondaj
Cum veți vota la referendumul care va avea loc în toamna anului 2024 în R. Moldova?
Prietenii noștri

Widget cu noutăți la tine pe site

Ziarul Național 2013-2024. Toate drepturile sunt rezervate

Despre noi Publicitate News widget RSS Contacte Developed by WebConsulting.md