Cinci SCENARII privind viitorul Rusiei, după ce a declanșat RĂZBOIUL sângeros împotriva Ucrainei. „Lipsa unei strategii a Occidentului a contribuit la accelerarea agresiunii Moscovei”

Centrul analitic american Atlantic Council a numit și analizat cinci scenarii posibile pentru viitorul Federației Ruse, inclusiv continuarea războiului din Ucraina și prăbușirea Rusiei.

„Toate cele cinci scenarii ar trebui să fie luate în considerare în capitalele occidentale - și ar trebui să fie formulate seturi de instrumente politice adecvate pentru pregătirea fiecărui scenariu potențial... În cele din urmă, dacă există un lucru pe care ascensiunea regimului lui Putin l-a dezvăluit, acesta este lipsa unei strategii mai largi a Occidentului pentru Rusia și lipsa sa de pregătire pentru capacitățile potențiale din Rusia, ceea ce a contribuit la accelerarea agresiunii Moscovei...

Cu cât Occidentul poate fi mai pregătit pentru potențialele deschideri și potențiale schimbări în Rusia care vor urma, cu atât mai bine pentru noi toți - inclusiv pentru cei care trăiesc în Rusia", a declarat Casey Michel, autorul cărții Russia Tomorrow, scriitor, jurnalist și director al programului Fighting Kleptocracy la Human Rights Foundation și autor al cărții „American Kleptocracy“.

Casey Michel evidențiază următoarele cinci scenarii:

1. Continuarea guvernării lui Putin;

2. Venirea naționaliștilor la putere în Rusia;

3. Instaurarea regimului tehnocrat în Rusia;

4. Rusia democratică;

5. Prăbușirea Rusiei.

După invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022 și nenumăratele eșecuri cu care s-a confruntat Rusia, mulți observatori din Occident s-au grăbit să prezică căderea lui Putin.

Invazia neprovocată a lui Putin este, din multe puncte de vedere, cea mai mare greșeală geopolitică neforțată a Moscovei din ultimele decenii și, poate, din istorie.

Și totuși, la ani de la prima invazie a Rusiei în Ucraina, la Kremlin prevalează status quo-ul.

Putin continuă să urmărească aceleași strategii interne pe care el și cercul său interior le-au perfecționat de-a lungul unui sfert de secol: încarcerarea sau exilarea personalităților din opoziție, distrugerea mass-media de opoziție și acumularea de mai multe pârghii în cadrul Kremlinului însuși.

Mișcarea lui Putin către o dictatură directă și chiar către totalitarism continuă cu pași repezi. Chiar și în timp ce spectrul unui conflict înghețat planează în sudul Ucrainei, Putin își consolidează controlul asupra puterii.

Rusia și războiul său din Ucraina continuă. Putin continuă să ipotecheze viitorul Rusiei prin obsesia sa maniacă față de Ucraina și pariază pe divizarea alianței occidentale. Deși acest lucru nu este o garanție a victoriei, nu este deloc un pariu pe care este garantat că îl va pierde - mai ales dacă fostul președinte american Donald Trump, care a refuzat să se angajeze să sprijine Ucraina împotriva Rusiei și să tăie ajutorul, revine la putere în ianuarie 2025. Acest lucru îi va permite efectiv lui Putin să domine fostele colonii rusești, ceea ce a urmărit de mult timp.

Orizonturi de timp și probabilitate:

În următorii câțiva ani, dacă nu apar probleme neprevăzute cu sănătatea lui Putin, acest scenariu este, din păcate, cel mai probabil. Există puține motive să credem că Putin nu va putea păstra puterea până când nu va suferi o înfrângere militară clară în Ucraina. Deși economia rusă prezintă dificultăți evidente, cu greu se poate spune că este aproape de colaps.

Venirea naționaliștilor la putere în Rusia

În iunie 2023, Putin s-a confruntat poate cu cea mai mare amenințare la adresa puterii sale pe care o văzuse vreodată. Conduși de furnizorul de alimente, devenit lider militar, Evgheni Prigojin, membrii companiei militare private Wagner au preluat efectiv controlul asupra Rostov-pe-Don din sudul Rusiei, înainte de a mărșălui sute de kilometri până la Moscova.

Cvasi-lovitura a arătat cât de subțire s-a dovedit a fi baza de sprijin a lui Putin. Adică, chiar și atunci când trupele Wagner s-au mutat spre nord, puțini ruși erau gata să le stea în cale.

Toate acestea oferă o rețetă și o oportunitate de a reuși pentru un contingent care devine din ce în ce mai vocal și din ce în ce mai decisiv în criticile sale la adresa conducerii lui Putin - naționaliștii ruși.

Politica rusă a început să prezinte fisuri: comitetele de veterani deziluzionate se extind; tinerii ruși șomeri gravitează din ce în ce mai mult spre retorica naționalistă; iar politicienii locali incapabili să plătească pentru serviciile de bază recurg la populismul naționalist pentru a rămâne la putere.

Orizonturi de timp și probabilitate

Probabilitatea unui astfel de puci de dreapta este probabil mai mică decât acum un an. Chiar dacă posibilitatea unei lovituri de stat a scăzut, este puțin probabil ca o astfel de amenințare să fi fost eliminată. În absența altor evenimente neprevăzute, acesta rămâne probabil al doilea scenariu cel mai probabil pe orice orizont de timp dat.

Pe măsură ce Rusia continuă să sufere eșecuri și înfrângeri în Ucraina, probabilitatea unui scenariu de înjunghiere în spate crește. Și această poveste a eșecului este cea pe care naționaliștii o vor folosi împotriva lui Putin - și drept combustibil pentru o potențială putere - în anii următori.

Instalarea unui regim de tehnocrați în Rusia

Pe măsură ce trec anii de la invazia dezastruoasă a lui Putin -- și pe măsură ce economia rusă se îndreaptă spre colaps - Moscova își pierde relevanța ca actor geopolitic.

În scenele care amintesc de răsturnarea lui Nikita Hrușciov în 1964, o lovitură internă îl înlătură pe Putin de la putere.

Noul regim îl împinge pe Putin deoparte, oferindu-i retragerea la palatul său de la Marea Neagră și promițându-i că nu-l va persecuta niciodată.

În curând, noul regim, condus de un număr mic de elite tehnocrate pregătite în Occident, începe să pună în aplicare o serie de politici post-Putin.

Aceștia explorează potențialele canale diplomatice în Occident, testând apele la Washington, Londra, Bruxelles și chiar la Kiev.

Noii factori de decizie de la Kremlin inversează politica anterioară a Rusiei de prelungire a mandatelor prezidențiale prin convocarea de alegeri anticipate.

De asemenea, ei au eliberat unii prizonieri politici și politicieni din opoziție - deși s-au abținut categoric de la reducerea sentinței lui Alekei Navalnîi, invocând preocupări legate de interferența cu sistemul judiciar rusesc.

În declarațiile publice, noul regim a restrâns retorica naționalistă. Cu conflictul din Ucraina efectiv înghețat, ei folosesc diplomația "celei de-a doua căi" pentru a propune o potențială soluție de tip "pământ contra pace": păstrarea Crimeei, dar retragerea trupelor rusești din restul Ucrainei și revenirea asupra anexărilor făcute de Putin în septembrie 2022.

Pentru mulți din Occident, aceasta a fost o evoluție mult așteptată. Un astfel de nou regim nu este democratic în sine; dar, condus de o figură interimară fără o bază de susținere independentă - să zicem, actualul prim-ministru Mihail Mișușin - va continua să existe chiar și după alegerile anticipate.

Orizonturi de timp și probabilitate

: Deși acest scenariu nu poate fi exclus, este puțin mai probabil pe termen scurt decât să rămână Putin la putere. Partenerii occidentali ar trebui să fie atenți – sau cel puțin precauți în dorințele lor. La urma urmei, la începutul anilor 2000, partenerii occidentali au fost bucuroși să susțină un nou președinte care și-a declarat dorința de a continua liberalizarea economică și chiar potențial politică. Aproape un sfert de secol mai târziu, acest președinte este la putere și este autorul celei mai mari vărsări de sânge pe care a văzut-o Europa de la al Doilea Război Mondial.

Rusia Democrată

După ani de la începutul unei serii de războaie sângeroase și inutile în fostele teritorii coloniale, în întreaga țară izbucnesc proteste care cer schimbări. Prea mulți dintre conaționalii protestatarilor au murit deja, aduși acasă în sicrie de pe pământuri care nu le mai aparțin. Presiunea globală, în special din partea Occidentului, devine prea greu de suportat.

Și, în condițiile în care resursele sunt pe terminate, economia națională se clatină, declanșând în rândul generațiilor mai în vârstă amintirea ruinei economice anterioare. Este timpul pentru ceva nou. Este timpul să pună în sfârșit capăt viselor neoimperiale. Și este timpul, în sfârșit, pentru democrație.

Ca un ecou al unor mișcări similare din anii 1980 și începutul anilor 1990, după o altă aventură militară eșuată în Afganistan, rușii au asistat la înfrângerea din Ucraina și mărșăluiesc din nou în masă pentru schimbare.

Ultimul imperiu european s-a prăbușit în sfârșit. Iar Rusia democratică post-imperială este pregătită să se alăture familiei sale europene.

Orizonturi de timp și probabilitate

: Deși acest scenariu nu poate fi respins, este, din păcate, puțin probabil pe termen scurt și mediu. Orice vis al unei Rusii pe deplin democratice în viitorul previzibil este doar o iluzie. Cu toate acestea, pe un orizont de timp mai lung, măsurat poate mai degrabă în decenii decât în ani, probabilitatea unui astfel de rezultat nu face decât să crească. Nu există niciun motiv pentru a crede că Rusia nu va urma o traiectorie similară.

Dezintegrarea Rusiei

Poate că a fost întotdeauna inevitabilă. O țară care refuză să își recunoască istoria imperială brutală de distrugere și absorbție a națiunilor din jur face întotdeauna implozie.

Când iei în considerare întinderea sa geografică, economia sa în colaps, numărul de morți fără sens într-un război imperial fără sens, prăbușirea oricărei legitimități de guvernare în metropola imperială și fricțiunile și frustrările îngropate de mult timp care se revarsă brusc în întreaga țară.

Națiunea, presupusă a fi unită sub mâna fermă a Moscovei, se divizează brusc, se destramă brusc, sfâșiată de-a lungul liniilor etno-naționaliste - sfâșiată, ca și în alte imperii dinaintea sa, între colonizator și colonizat.

O țară care refuză să își recunoască istoria imperială brutală de distrugere și absorbție a națiunilor din jur face întotdeauna implozie.

Când iei în considerare întinderea sa geografică, economia sa în colaps, numărul de morți fără sens într-un război imperial fără sens, prăbușirea oricărei legitimități de guvernare în metropola imperială și fricțiunile și frustrările îngropate de mult timp care se revarsă brusc în întreaga țară.

Națiunea, presupusă a fi unită sub mâna fermă a Moscovei, se divizează brusc, se destramă brusc, sfâșiată de-a lungul liniilor etno-naționaliste - sfâșiată, ca și în alte imperii dinaintea sa, între colonizator și colonizat.

Haosul cuprinde națiunea, dezintegrându-se într-un amestec de anarhie, fragmentare teritorială și violență care nu lasă nicio regiune și nicio familie neatinsă.

Un astfel de scenariu din perspectiva anului 2024 poate părea fantezist, aproape fantastic, dar devine tot mai ușor de imaginat, mai ales pe măsură ce regresele din Ucraina și din economie continuă să ia amploare.

Distrasă și destabilizată, violența, mai ales nuanțată de ură antirusească, pare să izbucnească din nou în republicile colonizate, extinzându-se chiar și în locuri precum Tiva, Kalmucia și Karelia. Declarații de independență sunt lansate peste tot în Rusia, iar o paradă de suveranități reapare.

În jurul Moscovei se adună miliții care nu au sprijinul clar al majorității populației.

Toate imperiile se destramă în cele din urmă. Și a crede că Imperiul Rus va fi oarecum diferit ar fi întotdeauna o iluzie.

Orizonturi de timp și probabilitate

: Pe termen scurt, acest rezultat nu merită să fie luat în considerare. Probabilitatea unei astfel de căi nu face decât să crească în timp, pe măsură ce Putin rămâne la putere, pe măsură ce economia Rusiei se degradează și pe măsură ce Rusia, în ansamblu, nu reușește să se debaraseze de moștenirea sa imperială. Cu cât Occidentul începe mai repede să se pregătească pentru o astfel de ruptură și destabilizare potențială (chiar dacă nu se va produce niciodată), cu atât mai bine ne va fi nouă și cu atât mai bine le va fi generațiilor viitoare, susțin analiștii Atlantic Council.

Sursa: ziare.com