Cei cinci membri CSM, care au cerut declararea nulității absolute a hotărârii Adunării Judecătorilor, au pierdut în prima instanță

Instanța de fond, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, a declarat inadmisibilă acțiunea depusă de cei cinci membri ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) împotriva Asociației Judecătorilor prin care au solicitat constatarea și declararea nulității absolute a hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor, prin care au fost revocați din funcție. Decizia este cu drept de apel, în termen de 15 zile.

Mai exact, cei cinci membri ai CSM, Dorel Mustață, Nina Cernat, Anatolie Galben, Luiza Gafton și Petru Moraru, s-au adresat în instanță după ce au fost revocați din funcții. Dosarul a ajuns la sediul Rîșcani după ce printr-o încheiere a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a dispus declinarea competenței la examinarea cauzei, fiind trimisă președintelui Judecătoriei pentru distribuirea dosarului prin intermediului PIGD. Dosarul a ajuns la un judecător de la sediul Râșcani, care a declarat abținere. Ulterior, dosarul a fost redistribuit aleatoriu și a ajuns la alt judecător.

Instanța a ajuns la concluzia ca solicitarea membrilor CSM este inadmisibilă, făcând trimitere la prevederile Codului administrativ. Mai exact, art. 207 alin. (2) lit. e) stabilește temeiurile de inadmisibilitate a unei acțiuni în contenciosul administrativ, în special când reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă a unui drept în sensul art. 17. Conform art. 17, se definește dreptul vătămat ca orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.

Instanța a mai precizat că din cererea de chemare în judecată reiese că din faptele descrise nu rezultă decât anumite împrejurări, fiind exprimat dezacordul reclamanților cu hotărârea Curții de Apel Chișinău și cu decizia Curții Supreme de Justiție. Însă, nici din circumstanțele prezentate și nici din solicitările reclamanților nu rezultă încălcarea prin actul contestat și nici prin activitatea administrativă a unor drepturi ale reclamanților.

În speță se remarcă că hotărârile Adunării nu constituie în sine acte administrative individuale, iar pe cale de consecință nu se raportează celor cinci criterii obligatorii ale activității administrative prevăzute de art. 5 din Codul administrativ. La fel, instanța precizează că în cererea de chemare în judecată nu este indicată revendicarea unui drept propriu lezat prin activitatea administrativă.