Cea mai OTRĂVITOARE substanță care se găsește în multe PRODUSE este și cea mai veche din lume

Cercetătorii de la Universitatea din Sevilia au dezvăluit cea mai veche otrăvire cu mercur din lume, explorând relația complexă dintre oameni și această substanță periculoasă.

Într-un articol publicat în International Journal of Osteoarchaeology, o echipă de 14 specialiști în biologie, chimie, antropologie fizică și arheologie de la Universitatea din Sevilia (Spania) a prezentat rezultatele celui mai mare studiu realizat vreodată asupra prezenței mercurului în corpul uman.

Oamenii de știință au cercetat probe prelevate de la 370 de indivizi îngropați în 50 de morminte situate în 23 de situri arheologice din Spania și Portugalia, datând din Neolitic, Epoca Cuprului, Epoca Bronzului și Antichitate, cuprinzând astfel circa 5.000 de ani de istorie umană.

Rezultatele acestei ample cercetări arată că cele mai mari niveluri de expunere la mercur au avut loc la începutul Epocii Cuprului, în perioada cuprinsă între 2900 și 2600 î.e.n.

Atunci, exploatarea și utilizarea cinabrului a crescut considerabil pe motive sociale și culturale. Cinabrul (HgS) este un mineral de sulfură de mercur care, atunci când este pulverizat, se transformă într-o pulbere de o culoare roșie izbitor de strălucitoare. De-a lungul istoriei, această substanță a fost folosită pentru a produce pigmenți în vopsea, fiind celebră în Antichitate („roșul pompeian”) sau în arta modernă (de atunci fiind cunoscută și sub numele de „vermilion”).

Cea mai mare mină de cinabru din lume, inclusă în Patrimoniu Mondial UNESCO, se află în Almadén, în centrul Spaniei. Exploatarea cinabrului de Almadén a început în Neolitic, în urmă cu 7000 de ani. Până la începutul Epocii Cuprului (în urmă cu aproximativ 5000 de ani), cinabrul a devenit un produs de mare valoare, având atât un caracter sacru, ezoteric, cât și somptuos.

În mormintele datând din această perioadă, descoperite în sudul Portugaliei și Andaluzia, pulberea de cinabru (de multe ori transformată în pigment) era folosită pentru a picta camere megalitice, a decora figurine sau stele și pentru a o împrăștia peste decedați. Drept urmare, multe persoane care au lucrat cu sulfura de mercur trebuie să o fi inhalat sau consumat accidental, ceea ce dus la acumulări neștiute de mercur în corpul lor. Specialiștii au descoperit în oasele unora dintre acești indivizi niveluri de mercur până la 400 de părți per milion (ppm).

Pe baza faptului că, în prezent, OMS consideră că nivelul normal de mercur din păr nu trebuie să depășească 1 sau 2 ppm, datele obținute relevă un nivel ridicat de intoxicație cu mercur care trebuie să fi afectat grav sănătatea multora dintre acești oameni. De altfel, nivelurile depistate la unii subiecți sunt atât de ridicate încât autorii studiului nu exclud ca pudra de cinabru să fi fost consumată în mod deliberat, prin inhalarea vaporilor, sau chiar prin ingerare, pentru valoarea ritualică, simbolică și ezoterică care i s-a atribuit.

Rezultatele acestui studiu privind cea mai veche otrăvire cu mercur din lume, citat de Heritage Daily, oferă dovezi științifice de mare valoare pentru extinderea cercetărilor viitoare privind relația complexă a oamenilor cu mercurul, una dintre cele mai speciale substanțe minerale de Pământ, și pentru a afla mai multe despre utilizările sale și consecințele asupra sănătății umane.

Sursa: Descopera.ro