Ce nu ştiai despre fructe

Știm cu toții cât de importante sunt fructele. Îți tot răsuna în minte cuvintele mamei care spunea că un măr pe zi ține doctorul la distanță ori că portocalele au multe vitamine. Acum, când anii au trecut, ești și tu conștient de importanța magneziului din banane ori a vitaminei C din lămâi. Dar poate nu ai aprofundat vreun studiu despre fructe, ai luat totul de-a gata. Sunt, totuși, câteva lucruri fascinante legate de aceste alimente.

Specii de banane genetic identice

Diversitatea genetică este cheia pentru longevitatea unei specii. Din păcate, asta este ceva ce bananele nu mai au. În timp ce există mai mult de 300 de tipuri diferite de banane, una reprezintă majoritatea covârșitoare a consumului în Europa, Canada și Statele Unite ale Americii: Cavendish. Este gustoasă, este convenabilă din punct de vedere economic și este crescută peste tot în lume: din Hawaii în Thailanda și America Centrală.

Problema este că toate bananele Cavendish, indiferent unde sunt crescute și de unde vin, sunt genetic identice. Asta înseamnă că sunt vulnerabile. Fără diferențe genetice, o singură ciupercă sau boală ar putea duce la dispariția celei mai populare banane, lucru care, într-o oarecare măsură, s-a intâmplat. Bananele Gros Michel au deținut o poziție principală, fiind una dintre cele mai populare mărci, până ce o boală fungică a distrus aproape fiecare plantație de banane Gros Michel, devastând economiile țărilor producătoare de banane, cum ar fi Honduras . Miliarde de dolari au fost canalizate în sectorul bananelor pentru a găsi un înlocuitor pentru devastatul Gros Michel.

Cavendish încă se confruntă cu același tip de dispariție ca și predecesorul său. O parte a problemei este că bananele nu se reproduc din semințe. De asemenea, problematice sunt și originile bananei: practic, toate bananele moderne sunt mutații derivate din numai aproximativ zece plante care au fost cultivate inițial pe continentul african.

Fructul perfect

În Japonia, fructele sunt adesea considerate daruri și oferite între membrii familiei, prieteni, colegi și partenerii de afaceri. Fructul este văzut ca un lux: cu cât mai perfect este specimenul, cu atât mai memorabil darul devine. Deci, nu este surprinzător faptul că există un magazin din Japonia, numit Senbikiya, care este specializat doar în exemplarele perfecte de fructe. Acolo, o cutie de douăsprezece căpșune costă aproximativ 83 de dolari, iar trei pepeni vor face aproximativ 419 dolari. Nu plătești doar pentru perfecțiune, ci și pentru cercetarea laborioasă realizată pentru creșterea corectă a acestor fructe.

Fructele japoneze sunt mai dezirabile decât importurile, și deținătorii serelor muncesc 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an, pentru a se asigura că plantele lor sunt cultivate numai din cele mai bune, mai puternice răsaduri . Ei lucrează neobosit pentru a se asigura că fiecare plantă are o cantitate exactă de substanțe nutritive și o temperatură perfectă în serele lor este menținută în mod constant. În unele cazuri, tot acest efort este depus pentru, spre exemplu, o singură viță-de-vie care produce un singur specimen de fructe. Unora dintre ele le sunt chiar date pălării mici pentru a le proteja de soare, asigurându-se un exterior perfect și o culoare uniformă.

Portocalele nu sunt portocalii

Culoarea portocalie se spune ca ar fi numită după fructe, dar ironia este că portocalele, de obicei, nu sunt de culoare portocalie. Această culoare nu a fost definită până în 1542. Atunci a fost încropit cuvântul din apelative anterior utilizate pentru a se referi la aceste fructe. Primele forme au fost în arabă: naranj și în persană: narang (care a fost derivat dintr-un cuvânt sanscrit: naranga). În mod bizar, majoritatea portocalelor care vin din țările lor de origine – tropicale – nu sunt portocalii. În starea ei naturală, coaptă, în țările calde, unde este cultivată, portocala este plină de clorofilă, ceea ce o face verde. În zonele mai reci, clorofila dispare din cauza vremii și, similar cu frunzele unui copac, capătă culoarea portocalie în loc de verde. De fapt portocalele verzi sunt deja coapte, iar cele care se transformă în portocaliu sunt în decădere de la perioada lor de vârf spre maturitate. În mod eronat, mulți oameni din Statele Unite și Europa cred că fructele verzi sunt necoapte. Astfel, unor culturi de portocali le sunt induse culoarea portocalie, fiind expuse la îngheț sau etilenă, pentru a scăpa de clorofilă.

Gutuile – fructe magice

Frunzele de gutui sunt pline de apă, zaharuri, acizi orga­nici, pectine, vitaminele A, B, C, săruri. Fructele sunt extrem de bogate în vitamine A, B1, B2, B6, C, E, săruri minerale de calciu, fier, fosfor, potasiu, cupru, magneziu, sodiu. 100 de g de gutuie are 355 calorii. E bună în toate, iar când spunem gutuie, spunem automat sănătate. Dar câte gutui aţi reuşit să mâncaţi până acum? Nu în dulceţuri, ci aşa crude? Unii învăţaţi au scris în cărţile sacre că, de fapt, fructele din grădina Edenului erau până la urmă gutui. Sau că premiul frumuseţii, dăruit de către Paris lui Venus ar fi fost o gutuie. Poate că tocmai de aceea zeiţa frumuseţii apare de multe ori (în picturi) având în mână o gutuie. Există câteva scene murale descoperite în Pompei, unde este zugrăvit un urs care ţine într-una din labe o gutuie. Cu ocazia unei noi naşteri (de băiat, se zice), în Croaţia şi Slavonia, se obişnuia să fie sădit un gutui. Iar turcii au credinţa că, dacă gutuii dau roade multe toamna, iarna va fi grea şi lungă. Şi nu numai la ei, peste tot în Balcani există legende ale gutuii, acest fruct legendar din care au fost născute superstiţiile. Chiar s-a adaptat zicala mărului, astfel: o gutuie pe zi şi medicul nu va veni.

Sursa: Iqool.ro