Ce ne lipsește ca să fim kazahi?

Trustia, elegii politikoase

Ieri am discutat despre ce ne lipsește ca să fim kazahi revoluționari? De ce n-am ieșit imediat în stradă când s-au scumpit gazele, de ce n-am ocupat aeroportul internațional concesionat, primăria socialistă, președinția oamenilor buni și toate bancomatele bucșite cu bancnote redundante, și toate supermarketurile abundente, cu produse care nu expiră niciodată, etcetera și viceversa!?

Nu a ieșit să protesteze niciun singur om, nu au ieșit nici măcar cei care strigau că trebuie să fim kazahi. Avea dreptate Nicolae Timofti: ceva ne lipsește, nu se știe ce, dar ar fi bine să fie. E un diagnostic genial, care trebuie introdus în preambulul Constituției! Nimeni nu a putut spune mai bine decât el, nici măcar Boronin sau Mihai Ghimpu.

Pe de altă parte, de ce să ieșim? Dacă e pentru a ne încălzi, ar trebui să așteptăm până vremea se răcește mai tare, dacă e pentru ca să vină trupele ruse, nu e nevoie, noi avem deja trupe ruse, prezența lor face parte din specificul nostru național.... Așa că nu ar trebui să ne grăbim cu protestele...

Acum stau și mă gândesc la apelul de retragere a trupelor ruse de pe teritoriul republicuței noastre, semnat de academicienii Eugen Doga, Mihai Cimpoi și alți corifei autohtoni... Nu vă dați seama, stimați domni, că sunteți în afara trendului, că mergeți împotriva curentului? Belarus, Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan etcetera și viceversa cheamă trupele ruse, iar voi vreți să le fugăriți? Dar la specificul nostru național v-ați gândit, la generația de molotoveni care s-au născut și au crescut în prezența soldaților ruși? Cine vom fi noi fără trupe și tancuri ruse? Să nu renunțăm la identitatea noastră! Fericiun Crăcit pe stil vechi, dragi frați kazahi!

Al vostru conturbist, ifosier, Ion Buraga