Ce au descoperit savanţii în creierul persoanelor care trăiesc mult

Cercetătorii vin cu o nouă descoperire în domeniul neurologiei, după ce au efectuat mai multe cercetări în cazul persoanelor care au trăit mai mult de 80 de ani. Acești oameni au prezentat la nivelul creierului un set unic de neuroni de dimensiuni mai mare care nu prezintă reziduuri proteice prezente în mod normal în cazul celor care au dezvoltat boala Alzheimer, potrivit Universității Northwestern. „Această descoperire surprinzătoare indică potențial că celulele nervoase foarte mari sunt prezente în creierul centenarilor de la naștere, iar dimensiunea lor mare persistă pe tot parcursul vieții. Această caracteristică a sistemului nervos poate fi folosită pentru a identifica devreme potențialii centenari în rândul populației generale”, a declarat Tamar Gefen, profesor asociat la Universitatea Northwestern din Chicago (SUA).

În prezent, cercetătorii sunt interesaţi de speranța de viață a oamenilor și dacă aceasta poate fi limitată de către mutațiile care afectează rata de îmbătrânire. Pentru a putea ajunge la o concluzie, oamenii de știință își îndreaptă atenția asupra modificărilor ADN care au efect asupra duratei de viață a muștelor de fructe, șoarecilor și primatelor, potrivit unui articol mai vechi din Medical News Today, transmite dcnws.ro. Se încearcă, de asemenea, să se afle secretele longevității studiind genomurile, dar și obiceiurile de viață a persoanelor cu care trăiesc mai mult decât media. Aceste persoane se pot regăsi în „centrele de longevitate”, fiind întâlnite cu precădere în Japonia și sudul Italiei.

Cum arată creierul celor care trăiesc mai mult

În studiile lor, oamenii de știință au descoperit o particularitate a creierului în cazul a șase voluntari cu vârsta de 80 de ani și peste, care trăiesc în mai multe regiuni ale Statelor Unite. În timpul observațiilor, cercetătorii și-au îndreptat atenția asupra cortexului entorinal, fiind partea creierului responsabilă cu formarea amintirilor. Această regiune este prima afectată în cazul persoanelor bolnave de Alzheimer, după cum au notat oamenii de știință. Aceștia au încercat să găsească diferențe între centenarii cu luciditate și memorie bună și ceilalți oameni cu deficiențe în aceste cazuri.

Oamenii de știință au comparat structura cortexului entorinal al centenarilor, precum și pe cel al pensionarilor sănătoși, tinerilor și al persoanelor bolnave de Alzheimer. În urma comparației a fost dezvăluită o caracteristică aparte a creierului centenarilor. Așadar, în cortexul entorinal se regăsește un grup de neuroni mai mari, în interiorul cărora nu se regăsesc reziduuri de proteină tau, una dintre moleculele asociate cu dezvoltarea bolii Alzheimer. Prezența acestor celule determină creierul unui om să fie mai tânăr cu 20 până la 30 de ani în comparație cu al celorlalți. Acest lucru explică de ce centenarii au o memorie mai bună și o păstrează de-a lungul vieții.

Meditaţia ar putea prelungi durata de viaţă

Activitatea neuronală pare să declanşeze un lung lanţ de evenimente moleculare cunoscute care influenţează longevitatea: calea de semnalizare a factorului de creştere a insulinei (IGF). Cheia acestei cascade de semnalizare pare a fi o proteină numită REST, care aşa cum a demonstrat anterior Laboratorul Yankner, protejează creierul îmbătrânit de demenţă şi de alte tipuri de stres, scrie Forbes. Activitatea neuronală se referă la pâlpâirea constantă a curenţilor electrici şi a transmisiilor din creier. Activitatea sau excitaţia excesivă s-ar putea manifesta în numeroase moduri, de la un spasm muscular la o schimbare a stării de spirit sau a gândurilor, au spus autorii.

Încă nu este clar din studiu dacă modul în care gândurile, personalitatea sau comportamentul unei persoane îi afectează longevitatea. „Un domeniu viitor interesant de cercetare va fi determinarea modului în care aceste descoperiri se referă la astfel de funcţii ale creierului uman de ordin superior”, a spus Yankner. Studiul ar putea sta la baza unor noi terapii pentru afecţiunile care implică hiperactivitate neuronală, cum ar fi boala Alzheimer şi tulburarea bipolară, au spus cercetătorii. Descoperirile ridică posibilitatea ca anumite medicamente, cum ar fi medicamentele care vizează REST, sau anumite comportamente, cum ar fi meditaţia, ar putea prelungi durata de viaţă prin modularea activităţii neuronale. Yankner a spus că variaţia umană în activitatea neuronală ar putea avea atât cauze genetice cât şi de mediu, ceea ce ar deschide căi viitoare pentru intervenţia terapeutică.