Stiri

Ce a făcut Lică Sainciuc în ajunul zilei de naștere a maestrului Glebus Sainciuc

Social 04.08.2013 11:27 Vizualizări

4032 Autor: Ziarul National

Ce a făcut Lică Sainciuc în ajunul zilei de naștere a maestrului Glebus Sainciuc

Calcugravura, un nou curent în grafica autohtonă

Expoziţie personală: În incinta Muzeului Naţional de Artă a fost inaugurată expoziţia de calcugravură „Gânduri aievea” a artistului Lică Sainciuc

Arhitectul, artistul plastic, graficianul, istoricul de artă şi omul de cultură Lică Sainciuc, consacrat în rândurile publicului larg pentru ţinuta grafică în care „a îmbrăcat” cunoscutul abecedar „Albinuţa”, a reapărut în spaţiul public cu o expoziţie inedită de gravură, inaugurată în ajunul zilei de naştere a tatălui său, regretatul pictor de marcă Glebus Sainciuc, care ar fi împlinit 94 de ani.

Un cuvânt inventat

Dacă veţi căuta în DEX sau pe Google lexemul „calcugravură”, nu-l veţi găsi. „Nu-i, dar o să fie”, ne va spune scurt şi încrezător în inovaţia cu care vine în peisajul graficii autohtone autorul expoziţiei. Termenul e unul inventat şi provine de la două cuvinte: calculator şi gravură. Computerul vine în întâmpinarea creatorului Sainciuc ca să-l ajute să ajungă la o anumită idee de creație. Lucrările sunt făcute cu ajutorul calculatorului, în ultimă instanţă pe calculator. De asta şi au fost denumite calcugravuri. Criticul de artă Tudor Braga va caracteriza expoziţia drept o tendinţă a artistului Sainciuc „de a-şi realiza demersul artistic în termeni sincronizaţi la cuceririle civilizaţiei moderne informatizate”.

Deşi Lică Sainciuc înţelege că computerul este un instrument de creaţie limitat, prin care „multe lucruri se pierd”, în acelaşi timp, susţine artistul, „el ne dă alte posibilități: poţi asambla în el, poți uni diferite lucruri, le poți preface şi aşa mergem înainte, ceva pierdem și ceva câștigăm”.

Colaje polifonice

Lucrările expuse sunt rodul preocupărilor mai vechi ale autorului, legate de științe exacte, filosofie, alchimie, poezie și sunt departe de a fi grafică pură. Mai degrabă sunt un melanj în care ştiinţele exacte: matematica, fizica, designul spațial, tehnica etc. interferează pe principiul colajului cu poezia, cu înțelepciunea lui Buddha și a marilor filosofi. „Lucrurile astea mă interesau demult, dar au început să se amestece mai târziu. Anume amestecându-se noi ne integrăm...”, se confesează Lică Sainciuc, motivându-și în acest fel metoda de a concepe gravurile din elemente eterogene. În pofida faptului că fiecare element al gravurii privit în parte este foarte diferit de celelalte, acesta se potrivește cu ansamblul și cu restul, creând imaginea unui întreg firesc. „Tehnica este foarte complicată”, va recunoaște graficianul. „Fiecare element are ideea lui. Ca muzica polifonică”.

La început a fost... admirația

O parte din lucrări au fost începute-concepute cu două decenii în urmă. Acest travaliu creator de ani de zile are și o explicație: „Ele (gravurile – n.a.) nu se coc ca pâinea: ai făcut aluatul şi le-ai copt”. Iar dacă depănăm firul acestei vocații a artistului, e imperios să amintim pasiunea pe care o are față de gravura din secolul XIX, pe care pur și simplu o admiră, având odinioară o perioadă când scana acele lucrări și le observa cu atenție timp îndelungat.

În mod obișnuit, subiectele, ideile îi apar în cursul lucrului. „Subiectul se naște din lucrare, nu am un gând preconceput. La început, de obicei, există o admirație”. Mai întâi de toate, o admiraţie față de gravura clasică veche.

Toate-s vechi și nouă toate

Modest din fire când e vorba de noutatea și „boarea” de avangardă pe care le aduce în grafica autohtonă, Lică Sainciuc îl amintește pe fondatorul budismului, din care obișnuiește să facă traduceri în propria tălmăcire: „Cel deștept, căruia-i zice Buddha, spune: «Eu n-am descoperit nimic, asta era demult. Era drumul și lumea l-a pierdut». Sunt vechi lucrurile...”.

Printre roţi, rotițe, mecanisme, mașinării, dispozitive, proiecții spațiale, grafice și calcule matematice – un spațiu foarte tehnicizat, caracteristic acestor calcugravuri, - apar discret chipurile unor prezențe umane, care mai umanizează și mai îmblânzesc atmosfera. Cu referire la această combinare dintre tehnic și uman, graficianul va face referire la antica concepție dualistă a existenței lumii: „Și noi suntem așa combinați, din trup și duh. Noi materializăm și spiritul, dar de fapt el nu e materializabil, el e CIUNE: deșteptăCIUNE, înțelepCIUNE, cuprinzăCIUNE”.

Aurelia Borzin