Cât timp mai are de trăit omenirea? Răspunsul unui renumit astronom de la Harvard

Avi Loeb, renumit astronom de la Universitatea Harvard, a semnat recent un articol în care își exprimă viziunea privind probabilitatea că civilizația umană și-ar putea prelungi viața dacă „s-ar uita către stele”. Astfel, oamenii ar putea găsi inspirația necesară pentru a face descoperiri importante care în cele din urmă să rezolve problemele de pe propria noastră planetă.

„Sfatul meu pentru tinerii cercetători care caută un scop în studiile lor este să fie interesați de subiecte care contează pentru societate, precum schimbările climatice, dezvoltarea vaccinurilor, satisfacerea nevoilor noastre privind energia și hrana, stabilirea unei baze spațiale sustenabile sau descoperirea relicvelor tehnologice ale unor civilizații extraterestre. În general vorbind, societatea finanțează știința, iar oamenii de știință ar trebui să se concentreze pe interesele publicului”, a spus Avi Loeb.

„Cea mai mare provocare a societății este extinderea longevității omenirii. La un seminar organizat recent pentru foști studenți ai Universității Harvard, am fost întrebat cât de mult mă aștept să mai supraviețuiască civilizația noastră tehnologică. Răspunsul meu a fost bazat pe faptul că de obicei ne aflăm în jurul vârstei de mijloc, după cum a argumentat pentru prima oară Richard Gott. Șansa de a fi un bebeluș în prima zi după naștere este de zeci de mii de ori mai mică decât cea de a fi un adult. În cazul în care suntem martori momentan la perioada adultă din viața noastră tehnologică, cel mai probabil vom mai supraviețui încă doar câteva secole, însă nu mai mult”, a explicat astronomul.

Oamenii nu fac față prea bine la riscurile pe care nu le-au mai întâlnit

„Există și o veste bună, iar aceasta implică posibilitatea că noi avem liber-arbitru și putem reacționa la condițiile deteriorate prin promovarea unui viitor mai îndelungat. Politicile publice inteligente ar putea gestiona riscul catastrofelor tehnologice asociate cu schimbările climatice, pandemiile cauzate chair de omenire și războaiele. Nu este clar deocamdată dacă legislatorii vor reacționa cu adevărat la provocările care ne așteaptă și dacă ne vor salva. Oamenii nu fac față prea bine la riscurile pe care nu le-au mai întâlnit, după cum demonstrează chiar și criza climatică”, a mai explicat Loeb.

„Ajungem astfel la perspectiva fatalistă. Modelul Standard al Fizicii presupune că noi toți suntem compuși din particule elementare fără alți constituenți adiționali. Așadar, noi nu deținem libertate la nivel fundamental, pentru că toate particulele și interacțiunile acestora urmează legile fizicii. Având în vedere această perspectivă, ceea ce noi interpretăm ca liber-arbitru cuprinde incertitudini asociate cu setul complex de circumstanțe care afectează acțiunile umane. Oamenii și interacțiunile lor complexe evită un anumit grad de previzibilitate la nivel personal, însă poate că destinul civilizației noastre este conturat în mod inevitabil de propriul nostru trecut”, a mai subliniat Loeb.

„De ce să irosim bani și timp prețios pe aventuri în spațiu?”

„Așadar, prognoza pentru cât timp a mai rămas din viitorul nostru tehnologic ar putea fi bazată pe informațiile despre soarta altor civilizații dinaintea noastră care au trăit sub constrângeri fizice similare. De asemenea, depășirea provocărilor de a coloniza planeta Marte ne va îmbunătăți abilitatea de a recunoaște planetele terraformate din jurul altor stele bazându-ne pe propria experiență. În ciuda acestei viziuni, problemele de pe Pământ ar putea împiedica umanitatea să îmbrățișeze o perspectivă curajoasă în privința călătoriilor spațiale. Unii oameni argumentează că deja avem destule probleme aici pe Terra, așa că de ce să irosim bani și timp prețios pe aventuri în spațiu dacă nu suntem în stare să rezolvăm mai întâi urgențele de pe planeta noastră?”, a continuat astronomul, citat de Live Science.

„Suntem cu toții în aceeași mocirlă, însă unii dintre noi privesc către stele”

„Înainte să capitulăm în fața acestei premise, ar trebui să recunoaștem că gestionarea cu strictețe a obiectivelor lumești nu ne va oferi setul de abilități necesare pentru a ne adapta la schimbări în viitor. Este adevărat, trebuie să ne concentrăm atenția imediată asupra problemelor locale, dar avem nevoie și de inspirație care să deschidă calea spre noi orizonturi. Și nu există o modalitate mai bună de a ajunge la o astfel de perspectivă decât știința. După cum spunea Oscar Wilde, suntem cu toții în aceeași mocirlă, însă unii dintre noi privesc către stele. Să sperăm că tot mai mulți dintre noi vor face asta. Inspirația dobândită astfel ne-ar putea permite să supraviețuim mai mult decât prezic momentan statisticile”, a concluzionat Loeb.