Cât mai rezistă economia de război a lui Putin și de ce nu face Rusia colaps sub sancțiuni

S-au împlinit deja doi ani de când tancurile Rusiei intrau în Ucraina, în cel mai sângeros atac asupra unui stat european, după cel de-Al Doilea Război Mondial. Într-un efort comun, statele occidentale au ripostat cu sancțiuni economice fără precedent la adresa țării conduse de Vladimir Putin. Un lider aflat deja de peste 20 de ani la putere și care își va prelungi în curând mandatul, după scrutinul cu rezultat previzibil din luna martie.

Putin nu pierde ocazia să se laude în fața cetățenilor săi că „Occidentul a prezis colapsul economiei” și că, în realitate, există „creștere economică”.

Dacă alegem să ne uităm doar la anumite cifre, liderul de la Kremlin pare greu de contrazis.

Pentru că, da, în realitate, nu există un colaps economic. Chiar și FMI și-a îmbunătățit prognoza de creștere economică a Rusiei pentru 2024, de la 1,1%, cât estima în octombrie anul trecut, la 2,6%.

Doar că aceste cifre ascund o realitate mult mai sumbră, după cum remarcă analiștii economici. Și, în mod natural, se naște întrebarea: dacă economia Rusiei rezistă, ba chiar înregistrează creștere, înseamnă asta că sancțiunile occidentale nu au avut efectul scontat?

Adevărul e, ca-n multe cazuri, undeva la mijloc, scrie panorama.ro.

Pentru a vedea cum a apărut această rezistență a Rusiei în fața sancțiunilor occidentale, trebuie să ne întoarcem un pic în perioada în care Putin își pregătea războiul la scară largă din Ucraina.

După 2014, când Rusia a anexat ilegal peninsula Crimeea, Vladimir Putin s-a confruntat și atunci cu sancțiunile Occidentului. A fost forțat să învețe cum să-și țină economia în viață și a reușit, inclusiv prin șantaj economic. Astfel, până în 2022, a avut timp să „se antreneze”.

Înainte de februarie 2022, Putin a aplicat aceeași metodă folosită ani la rândul în raport cu Uniunea Europeană, știind cât de dependent era continentul de gazul rusesc, explică pentru Panorama analistul financiar Adrian Codirlașu, vicepreședinte CFA România.

„Rusia a încercat să șantajeze UE cu gazul și cu hidrocarburile, pentru a închide ochii la ceea ce urmau să facă în Ucraina. A folosit și gazul, și alimentele, care pot fi folosite doar pentru un sezon, pentru că apoi se reglează prețul, cum am văzut că s-a întâmplat. Pe partea de hidrocarburi, i-a reușit jumătate de an, după care UE a luat măsuri și vedem că prețul gazului e acum mai mic decât înainte de război”, spune expertul.

Într-adevăr, pe termen lung, rețeta testată cu șantajul prin hidrocarburi nu i-a mai ieșit Rusiei, dar Kremlinul s-a reorientat.

A reușit să-și formeze o întreagă flotă de petroliere care acționează din umbră, după modelul Iranului și Venezuelei, cu care își transportă țițeiul brut și alte produse petroliere.

Acestea ocolesc, mai mult sau mai puțin la vedere, rutele maritime oficiale și nu e clar sub ce pavilion operează. Evită astfel sancțiunile impuse de Occident, în ciuda eforturilor depuse de UE, pentru a ține lucrurile sub control.

90% din țițeiul produs de Rusia pleacă acum spre China și India, din moment ce UE a interzis importurile de țiței și produsele petroliere rafinate rusești (cu câteva excepții, după cum arată actualizarea în timp real a Consiliului European).

Mai mult, indirect, Rusia a reușit să defileze chiar și în fața americanilor.

Exporturile de țiței brut ale Rusiei către India (partener strategic al Statelor Unite) au fost de 37 de miliarde de dolari în 2023. După rafinare, din India au plecat spre SUA produse petroliere în valoare de 1 miliard de dolari, potrivit CNN, care prezintă și o hartă explicativă despre cum reușește petrolul rusesc să ocolească sancțiunile occidentale.

În ce privește gazele naturale, Rusia și-a diversificat de asemenea rutele de export, iar piața europeană nu mai e destinația principală.

Liderul de la Kremlin poate fi catalogat în multe feluri, dar nu i se poate contesta dibăcia, crede istoricul Armand Goșu, analist specializat pe Rusia și spațiul său de influență. Acesta a explicat pentru Panorama că nimeni, de fapt, nu se aștepta ca Rusia, vizată de sancțiunile occidentale și cu un număr imens de militari pierduți pe front, să reziste atât de bine.

„Felul în care sunt construite aceste sancțiuni e destul de complicat: faci un pas, apoi rușii găsesc în două-trei luni soluții să le evite, după care vii cu un nou pachet și tot așa. S-au înființat o grămadă de firme, tocmai pentru a facilita exporturile și importurile paralele”, arată Armand Goșu.

Ucrainenii au susținut în repetate rânduri că multe dintre componentele militare pe care ucrainenii le găsesc în rachetele sau dronele doborâte sunt de proveniență europeană sau americană și par importate recent.

Un raport prezentat de Politico explica cum Rusia reușește să obțină totuși tehnologia occidentală de care are nevoie pe front: prin intermediari, state terțe precum China.

Gigantul american Intel e în topul companiilor producătoare de cipuri și semiconductori ale cărei componente au ajuns și la ruși, iar pe locul al doilea se află chinezii de la Huawei.

Moscova și-a găsit rapid aliați de conjunctură, care i-au devenit parteneri fie pentru că împărtășesc aceleași opinii, fie din interes.

„Mulți lideri mai mult sau mai puțin dictatori au probleme cu regulile Occidentului, supărări de tot felul sau pur și simplu au interese economice și refuză să sancționeze Rusia”, spune Armand Goșu.

Rusia și economia planificată, umflată de război

Prognoza aparent optimistă a FMI, de care vorbeam mai sus, nu a venit doar sub formă de cifre, ci a fost însoțită de comentariile șefei FMI, Kristalina Georgieva.

Pe termen lung, lucrurile arată rău pentru Rusia, a spus ea.

Chiar dacă cifrele sunt reale, „economiei ruse îi va fi foarte greu, din cauza emigrării masive şi a accesului redus la tehnologie, din cauza sancţiunilor”, spunea aceasta.

De fapt, Rusia are o așa-numită economie planificată, susține pentru Panorama Adrian Codirlașu, vicepreședinte CFA România. Discursurile oficiale de la Kremlin scot deseori în față anumite cifre și ignoră în mod intenționat contextul.

„Și economiile comuniste, înainte de ‘89, păreau că rezistă. Datele arătate poate nu sunt datele reale, nefiind o țară democratică sunt datele care convin, nu neapărat cele reale sau complete. Ei produc arme, economia produce, dar produce pentru război, armele sunt apoi distruse, nu se produce avuție, se distruge avuție”, spune Codirlașu.

Pentru a-și susține invazia militară din Ucraina, Rusia a aprobat un buget colosal pentru acest an. Cheltuielile pe tot ce ține de apărare și securitate reprezintă nu mai puțin de 40% din bugetul anual, o creștere cu 70% față de 2023.

E un record al erei post-sovietice, iar în termeni nominali înseamnă peste 100 de miliarde de dolari.

Când Anton Siluanov, ministrul rus de Finanțe, a anunțat bugetul uriaș pentru cheltuieli militare în 2024, s-a referit la un îndemn sovietic din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: „Totul pentru front, totul pentru victorie”, spunea oficialul rus.

Risc de supraîncălzire

Ca în orice stat cu apucături autocrate, nu prea există roluri clar delimitate, atunci când vine vorba de politică fiscală și de cea monetară. Un pilon extrem de important care ține pentru moment în viață economia de război a lui Putin este chiar Banca Centrală a Rusiei, condusă de peste un deceniu de Elvira Nabiullina.

A fost supranumită „bancherul lui Putin” și este personajul principal care a reușit să oprească prăbușirea rublei și să mențină economia Rusiei pe linia de plutire.

Până la începerea războiului din Rusia, era lăudată de mulți economiști din Vest și a primit aprecieri chiar și din partea șefei Băncii Centrale Europene. Se întâmpla în 2008, când Christine Lagarde se afla la conducerea FMI.

Barca economiei rusești se poate scufunda însă oricând, din moment ce indicatorii macroeconomici nu arată satisfăcător.

În decembrie 2023, Banca Centrală de la Moscova a crescut dobânda-cheie până la 16%, pentru a ține sub control inflația, care și-a reluat creșterea pe finalul anului trecut.

Datele centralizate de Statista arată că maximul – de 18% – a fost atins la câteva luni după invazia Ucrainei.

Cifrele trebuie privite, însă, cu scepticism. „Totul e cosmetică”, afirmă Adrian Codirlașu, iar „inflația probabil e mult mai mare decât cea oficială”.

În privința ratei șomajului – sub 3%, la finalul lui 2023 – însăși Nabiullina atrăgea atenția că piața muncii dă senzația că și-a atins potențialul, a epuizat toate resursele.

Cu alte cuvinte, n-au mai rămas muncitori pe margine.

Rusia și-a trimis mare parte din forța de muncă pe frontul din Ucraina și, în ciuda faptului că oficialii de la Kremlin neagă acest lucru, mulți ruși care lucrau în domenii precum IT au părăsit țara.

Estimările arată că aproximativ 1 milion de ruși au plecat după invazia Ucrainei. Cei mai mulți dintre ei (aproximativ 86%) au sub 45 de ani și studii superioare, potrivit unui raport al Institutului Francez pentru Relații Internaționale, publicat anul trecut.

Șefa FMI nu s-a ferit să compare Rusia de azi cu fosta URSS: „niveluri înalte de producție, consum scăzut” sau, cu alte cuvinte, ce se produce nu se consumă – spunea Kristalina Georgieva.

În aceste condiții, există riscul ca economia Rusiei să se supraîncălzească. E ca și cum te-ai urca într-o mașină care are o limită de viteză de 170 km/h și încerci să o conduci cu 200 km/h.

Continuarea AICI.