Casa Nenciu și istoria tumultoasă a femeilor ce au deținut-o. Una dintre ele a devenit principesă, iar a doua crea „vâlvă” printre bărbați

La numărul 194, pe Calea Victoriei din Capitală, regăsim Casa Nenciu, construită în prima jumătate a secolului XIX. Importanța istorică a imobilului este dată atât de vechimea sa, cât și de personajele ce au deținut-o de-a lungul anilor.

Construită în stil neoclasic francez, casa a fost deținută inițial de paharnicul Manolache Faca. Numele complet al locuinței „Faca-Trubețkoi-Nenciu” este conferit de către familiile ce au deținut-o. Așadar, după paharnicul Faca, imobilul este achiziționat în 1840 de către Cleopatra Trubețkoi, fiica marelui ban Constantin Ghica și a Ruxandrei Cantacuzino.

Femeia devine primul proprietar marcant al locuinței ce îi oferă și o valoarea istorică prin prisma personalităților vremii ce i-au trecut pragul. Istoricul Paul D. Popescu spunea despre tânăra boieroaică, în cadrul unuia dintre studiile sale, că „s-a implicat în viața socială și mondenă a epocii, depășind cu seninătate și aplomb multe din prejudecățile vremii și ale clasei din care făcea parte, cu privire la locul și rolul femeii în societate“.

Și-a făcut debutul în societate în anii 1817-1818, devenind rapid o prezență constantă în saloanele vremii, la București sau vara la Băicoi. Unul dintre „prietenii” apropiați ai boieroaicei era Alexandru Ghica, unchiul ei, cu care se zvonește că ar fi avut un copil, pe Zinca. Copilul este dat spre adopție Elenei Urziceanu, o boieroaică săracă, iar Cleopatra devine nașa fetiței. În cercurile în care se învârtea Cleopatra se spunea că Biserica nu a permis căsătoria femeii cu Alexandru Ghica, fiind considerată incestuoasă, deși tatăl Cleopatrei și Alexandru erau frați vitregi.

Căsătoria cu nepotul țarului Nicolae I

Pe când avea 26 de ani, femeia îl întâlnește pe prințul Serghei Trubețkoi, nepotul țarului Nicolae I, ce ajunsese în țară în perioada în care Principatele au fost ocupate de armatele rusești. Bărbatul era cu 10 ani mai mare decât Cleopatra, era chipeș, elegant și bogat. La câteva zile după ce s-au întâlnit, bărbatul a cerut-o în căsătorie pe Cleopatra, iar nunta celor doi a fost făcută la Băicoi. Căsătoria lor a durat doar câteva luni, în timpul asediului Brăilei, Trubețkoi este ucis pe câmpul de luptă. Din căsătoria celor doi ar fi rezultat o fată, Agafokleya, ce a murit în 1905 fără a lăsa urmași. După moartea lui Serghei, femeia poartă cu mândrie până la sfârșitul vieții titlul de principesă, petrece câțiva ani în Sankt Petersburg și prin mai multe orașe germane din Europa. În cele din urmă se reîntoarce la București în casa de pe Calea Victoriei. Casa intră în istorie prin faptul că marele Franz Liszt a fost găzduit aici în perioada în care a susținut trei concerte la București.

Nyka Nenciu, mai aventuroasă decât Cleopatra Trubețkoi

După moartea Cleopatrei Trubețkoi din 1880, casa este cumpărată de către negustorul craiovean Zaharia Nenciu. Bărbatul îi oferă locuința fiicei sale Nyka Nenciu, al doilea personaj marcant din istoria casei. Asemănător cu Cleopatra, însă după cum scriu unii istorici cu o viață mult mai scandaloasă, Nika reușește să cucerească Bucureștiul. Deși se spune că a fost căsătorită de cel puțin trei ori, unul dintre soți fiind avocatul Petrache Grădișteanu, femeia ar fi avut nenumărate aventuri.

Balurile din acele vremuri nu erau nici pe departe plictisitoare, la ele erau prezente și cupluri care nu cunoșteau dansurile din înalta societate. O întâmplare amuzantă care a pornit de la un dans, la unul dintre balurile de atunci, în care este implicat soțul tinerei Nyka Nenciu, este amintită în cartea lui Constantin Argetoianu, „Memorii. Pentru cei de mâine, amintiri din vremea celor de ieri” (Humanitas, 1997).

„Mareșalul Curții, George Filipescu, avea uneori de furcă în această privință, și certurile mergeau uneori până la dueluri. Țin minte vâlva enormă pe care a făcut-o incidentul dintre mareșalul și Petrache Grădișteanu, soț încornorat, dar boier de viță veche și cel mai strălucit avocat de pe timpul său”.

Un alt eveniment extrem de important pentru personajele mondene de la sfârșitul secolului XIX era reprezentat de ieșirile pe Șoseaua Kiseleff. Lumea aleasă se întâlnea în acest loc pentru a-și etala trăsurile aduse din străinătate, iar Nika era nelipsită, căptușeala landoului în care mergea fiind schimbată în fiecare dimineață pentru a se asorta cu rochia sa.

Devine rapid o emblemă a eleganței și modei vremii. Diplomatul Gheorghe Crutzescu povestea, în cartea sa „Podul Mogoșoaiei. Povestea unei străzi”, că „Nyka avea nu numai cingătoarea muscalului asortată cu culoarea rochiei pe care o purta, dar și căptușeala trăsurii“.

Urmele trecerii familiei Nenciu se pot observa și în prezent pe frontonul Casei Nenciu prin prisma literei N ce se regăsește și pe poarta locuinței. După moartea Nykăi, locul devine sediul Asistenței Sociale, apoi găzduiește instituții ale Academiei, iar în prezent în clădire se află sediul Autorității Naționale pentru Persoane cu Dizabilități.

Sursa: descopera.ro