Bogatu // Secretul proiectului Lupu și de ce Plahotniuc a preluat CONDUCEREA partidului

Vlad Plahotniuc a furnizat în ajun de Crăciun surpriza anului. A preluat conducerea Partidului Democrat într-un moment când foarte puțini se așteptau s-o facă.

A fost invocat regele Solomon

Deși existau unele presimțiri și speculații, nimeni în ajunul Congresului PDM nu s-ar fi încumetat să parieze pe numele noului lider al formațiunii. Plahotniuc a pus în încurcătură observatorii politici, a buimăcit opoziția și i-a nedumerit până și pe unii dintre simpatizanții formațiunii sale.

Reacțiile ce au urmat în mass-media, în cea mai mare parte a lor, cad alături de realități fără a izbuti să limpezească lucrurile. Ele dovedesc un deficit de înțelegere a celor întâmplate.

Destui lansează astăzi incredibile teorii ale conspirației. Alții se întreabă derutați de ce a avut nevoie să iasă din umbră un politician a cărui popularitate, dacă e să dăm crezare sondajelor, lasă mult de dorit.

Unul dintre comentatori, recunoscându-și neputința de a veni cu vreo lămurire mai de Doamne ajută, l-a invocat pe regele Solomon. Fără succes însă, pentru că n-a ținut seama, pesemne, de vorbele înțeleptului din Vechiul Testament care spunea că viața e mai frumoasă decât orice teorie.

Păreri preconcepute

Or adevărul e la suprafață. Se vede cu ochiul liber. El le scapă totuși celor care își construiesc raționamentele în jurul unei păreri preconcepute, potrivit căreia Plahotniuc ar fi cauza tuturor relelor, un ucigă-l crucea, stăpânit de o devorantă patimă a puterii.

Înotând în prejudecăți, ei nu-și pot explica de ce Occidentul este satisfăcut de reformele întreprinse de actuala guvernare și îi oferă un consistent credit de încredere. Într-o situație stupidă s-au pomenit politicienii și experții cu viziuni pro-europene pe care cruciada împotriva „oligarhului rău” i-a aruncat, uneori fără știrea lor, în tabăra interlopilor filoruși Platon, Karamalak sau Renato Usatîi.

Plahotniuc nu este ușă la biserică, bineînțeles. După cum nimeni pe scena politică nu-i fără de prihană atâta timp cât regulile de joc descrise de Machiavelli nu au fost încă anulate.

Subsemnatul îmi mențin în mare parte critica anterioară la adresa lui Vlad Plahotniuc. Dar el nu are nimic în comun cu acel portret caricatural, plăsmuit de o propagandă ostilă în plin război psihologic, care a căutat să-l demonizeze pentru a distrage atenția de la sculele voluntare sau involuntare ale Rusiei, precum și de la omuleții verzi trimiși de Putin la Chișinău cu misiunea perfidă de a induce aici haosul, frica și neîncrederea.

Secretul proiectului Lupu

Contează faptele, totuși. Până una-alta, noul președinte al PDM în ultimii șapte ani menține neclintit cursul proeuropean real al Chișinăului.

De altfel, lui Plahotniuc în mare parte i se datorează înfrângerea PCRM în iulie 2009, după opt ani de guvernare neîntreruptă. Când în luna aprilie a aceluiași an, lui Voronin nu i-a ajuns un singur vot ca să-și instaleze un președinte comunist și să rămână astfel la guvernare, a fost elaborat proiectul Lupu pentru Partidul Democrat care urma după alegerile anticipate să se alăture nu pro-europenilor, ci comuniștilor, asigurându-le o majoritate calificată în Parlament.

Nu-i însă pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește. Planurile secrete ale comuniștilor au fost date peste cap de Plahotniuc care se alăturase discret lui Diacov în Partidul Democrat în vederea formării Alianței pentru Integrare Europeană împreună cu PLDM și PL. Lupu, desigur, a fost și el din capul locului de partea lor.

Multe de atunci i se pot imputa noului președinte al PDM. Spre deosebire de „proeuropenii” de carton din Platforma DA însă, el nu a intrat niciodată în cârdășie cu oamenii Moscovei la Chișinău și nu a trădat cauza europeană.

În ajun de Crăciun, Plahotniuc a făcut singura mutare logică, și anume: și-a formalizat statutul de lider informal a partidului. Astfel, a lovit dintr-un foc câteva ținte.

Trendul Trump

Prima. Le-a transmis un semnal partenerilor occidentali că decidenții reali ai politicii moldovenești se legitimează, ies din întuneric la vedere. Că telecomanda este acum în mâinile unui lider ales regulamentar, nu în buzunarul unui oligarh care trage sforile dintr-o subterană sau dintr-o pădure după bunul său plac și în interese personale.

De fapt, este vorba de continuarea unui proces de transparentizare în politică și business. Acesta a început ceva mai înainte, odată cu oficializarea proprietăților lui Plahotniuc din mass-media.

A doua. Le-a închis gura celor care îl acuzau de capturarea oligarhică a instituțiilor statului. De acum încolo, el este un om bogat care a ajuns la putere prin votul popular, ceea ce se înscrie într-un trend cvasi-global, Ivanișvili în Georgia și Poroșenko în Ucraina fiind ultimele exemple din spațiul ex-sovietic. Ca să nu mai vorbesc de Donald Trump.

A treia. A readus în stare de normalitate PDM care până mai ieri era complexat de duplicitatea decizională în vârful formațiunii, de aspectul bicefal al simbolului puterii în partid, divizat între un lider formal și unul informal.

Gura lumii e ca apa și vântul

Așa fiind, PDM a făcut un pas indispensabil pe calea revigorării sale. Greul însă abia începe.

Ca să se reabiliteze în fața alegătorilor, după criza politică din ultimii doi ani, democrații au nevoie ca de aer de un succes vizibil și palpabil al Guvernului Filip, iar acesta, la rându-i, spre deosebire de cabinetele anterioare, este dator să producă niște reforme veritabile, nu mimate, o schimbare autentică, ceea ce într-o fază inițială va ridica inevitabil temperatura socială.

În plus, Plahotniuc, pentru a fi capabil să tragă partidul în sus, va trebui să scape de handicapul de imagine. Iar gura lumii, precum se știe, e ca apa și vântul. Sunt foarte dificil de oprit.

E pluribus unum

Oricum, cale de ales nu există. Aidoma unei echipe de fotbal într-un campionat național, și Plahotniuc, și partidul său, n-au altă ieșire din situație decât să intre în teren, în caz contrar ar pierde meciul la masa verde. Iar jocul e unul de sumă zero cu o miză uriașă: votul popular.

Democrații vor urma să pună în aplicare celebra deviză a statului american „E pluribus unum”( „Din mai mulţi, unul”). Cu alte cuvinte, vor fi obligați să fie pe placul celor mulți ca să obțină girul electoratului pentru partidul lor. Să realizeze, după cum scrie Nicolae Negru în paginile „Ziarului Național”, tot ceea ce nu a realizat Alianța pentru Integrare Europeană.

Să facă, deci, ceea ce trebuie, nu ceea ce le place. Să fie mai autocritici decât au fost la ultimul congres, să depolitizeze efectiv, după cum a promis noul lider al formațiunii, instituțiile statului, să dea frâu liber justiției. Altminteri, vor trebui să se recunoască înfrânți și să iasă din istorie.

Petru Bogatu, analist politic