Republica Moldova // Bătrâni adoptați

Grijă // Familiile care își vor dori, vor putea să „adopte” nu doar copii, ci și bătrâni, primind bani de la stat pentru ca să-i îngrijească. Serviciul se numește „plasament social pentru adulți” și este deja implementat în câteva raioane din republică

La începutul acestui an, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a venit cu o inițiativă prin care bătrânii singuratici și persoanele cu nevoi speciale să poată beneficia de grija asistenților familiali. Practica este similară cu asistența parentală profesionistă – asistenții primesc bani de la stat pentru a oferi protecție și grijă. Guvernul a aprobat regulamentul-cadru, iar acum bătrânii și persoanele cu dizabilități din toată țara pot beneficia de acest serviciu. Programul este un real succes în raionul Ungheni, unde asistenții sociali practică acest serviciu deja de cinci ani. În tot acest timp, 24 de familii au luat în grija lor asemenea persoane.

Asistent familial de 5 ani

În satul Măcărești din raionul Ungheni sunt trei familii în care sunt asistenți familiali. Una dintre acestea este a Galinei Ghiba, o femeie de 60 de ani, care o ține în căminul ei pe Maria Ursu, o bătrânică de 82 de ani. Își spun reciproc „mamă”: doamna Galina pentru că e mai mică decât bătrâna, iar băbuța – pentru că se simte ca o fiică pentru gazda ei. Și dacă stai să le vezi dintr-o parte, par ca o mamă și o fiică, atât de bine au ajuns să se înțeleagă între ele. De cinci ani, mătușa Maria trăiește la Galea, că așa îi spune asistentei familiale. „Cu pietre să mă alungi de aici, că nu mă mai duc”, îi spune cu ochi blajini mătușa Maria „fiicei” sale.

„Cumătră, nu o vrei pe chiochea Maria?”

Lucrătorul social din sat, Emilia Lazari, povestește că, înainte de a ajunge la casa Galinei Ghiba, mătușa Maria era într-o stare mizerabilă. „Umbla desculț, era păduchioasă, răpănoasă și urâtă, stătea cu mâna întinsă pe la biserică și cerșea. Casa îi era demolată, nu are pe nimeni, umbla cu băutul și cerșea prin sat. Primarul mi-a spus: hai să facem ceva cu ea, m-am săturat că stă în așa stare, ne pozorăște…”, spune Emilia Lazari. „Și atunci am venit la cumătra mea și am întrebat-o: nu vrei să o iei pe chiochea Maria? Ea avea și loc unde să o țină, a vorbit cu copiii ei, cu soțul, au fost de acord, am făcut toate actele necesare și am plasat-o în familie. Era foarte bucuroasă când am anunțat-o”, își amintește lucrătorul social.

A spălat-o în covată, ca pe un copil

Bătrâna a ajuns în familia Ghiba într-un hal fără de hal, spune și gazda. „Am chemat o nepoată să mă ajute, am pus covata în mijlocul casei, am dezbrăcat-o de tot și am început să o spălăm binișor”, își amintește Galina. A curățat-o de toți păduchii și de toate murdăriile pielii și, de atunci, mătușa Maria este un om nou. „După ce am curățat-o binișor și am adus-o pe lejancă, ea mi-a pupat mâna. Atunci a fost acel lipici între noi”, spune femeia, iar ochii i se umezesc de emoție. „Nu am luat-o pentru avere, am luat-o pentru a face un bine, să îi fim de ajutor, dacă putem. La început, mă gândeam să o iau numai pentru o iarnă, căci era 29 decembrie când au adus-o, dar iată că iarna se întinde deja cinci ani”, povestește gazda.

„Puteam să fiu moartă”

Mătușa Maria a ajuns în casa salvatorilor ei mai mult moartă decât vie, spune ea. „Nu vedeam, ochii mei erau roșii și mi se părea că am o bubă mare în ei. Putea careva să mă ucidă pe drumuri, puteam să fiu moartă…”, spune femeia și se emoționează. „Lasă, babușca”,o liniștește pe loc doamna Galina. „Ies până la poartă, dar mai departe de casa asta nu mă mai duc”, râde și bătrâna, spunând că nu vrea să mai plece din casa celor care au adăpostit-o. Aici, trăiește în căsoaie, unde are camera ei, în care doarme pe o lejancă mare, are bucătărie, televizor și radio. Și ce își poate dori mai mult un suflet? Mătușa are și o mică zestre, adusă cu sine de la colindatul drumurilor din sat: un sunduc albastru, plin cu basmale și batiste de toate felurile, gătite parcă să fie puse pe cap și scoase în lume la plimbat. Mai mult nu are nimic.

E veselă și prietenoasă

Deși este bătrână, mătușa Maria nu se gândește prea des la moarte. „Ne-a spus că o rudă de-ai ei a trăit 110 ani, așa că eu i-am zis soțului meu că, dacă vom muri, o să aibă cine trăi în loc”, râde asistentul familial. Iar bătrâna se uită la dânsa și râde și ea. „Este tot timpul veselă, nu o vezi supărată niciodată”, explică doamna Galina. „Eu le doresc să trăiască încă 100 de ani și să aibă viață bună”, spune bătrânica. „Dacă o să mor, vreau să închid ochii și gata… Nu vreau să stau la pat și ei să se chinuiască…”, își spune doleanțele mătușica. În mahala, bătrânica are prietene bune, cu care iese în drum la taifas, iar la sărbători, mai ciocnește un pahar de vin. „Curăț popușoii, iată mai am oleacă de lucru și termin. Mai ajut cu ce pot”, ne povestește rutina zilnică femeia.

Plasamentul în familie, o adopție nelegală

Pentru că îngrijește de bătrânică, doamna Galina e angajată oficial, cu carte de muncă. De doi ani s-a pensionat, însă bătrâna a rămas tot la ea. Viorica Său, șeful Serviciului persoane în etate și cu dizabilități din Ungheni, spune că statul „s-a inspirat” de la ei atunci când a lansat acest serviciu. Oficialii au venit aici pentru a întocmi regulamentul programului. „Suntem mândri. Ideea a fost a specialiștilor noștri, iar Consiliul raional ne-a acceptat-o. Am început cu cinci familii și am crescut la 28. E un fel de adopție nelegală, însă oficial se numește plasament: să nu stea acești bătrâni în azil, ci să fie duși în familii”, explică asistentul social. „Tot e mai bine în familie, decât în azil. În familie au dragoste și atenție”, concluzionează Viorica Său.

Asistenții familiali, salariu de 1 400 de lei

Serviciul „plasament social pentru adulți” presupune grija pentru bătrâni și persoane cu nevoi speciale. Asistenții familiali le oferă o cameră din propria casă, care trebuie să fie dotată cu bucătărie și baie. Indemnizația unică este de 3 000 de lei, iar cea anuală – la fel. Bătrânii mai primesc câte 21 de lei pe zi pentru mâncare, iar asistenții familiali sunt răsplătiți cu un salariu de 1 400 de lei pe lună. Serviciul este gestionat de autoritățile publice locale. În prezent, acesta este implementat cu succes la Ungheni, Telenești și Basarabeasca. Asistenții familiali beneficiază de instruiri tematice de patru ori pe an. Statisticile arată că în republică sunt peste 100 de mii de bătrâni singuratici.