Adăposturi antiaeriene și RĂZBOI de gherilă. „Ar fi un COȘMAR pentru armata rusă”. Cum se pregătește mișcarea de rezistență din Ucraina

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a semnat marți un decret prin care vrea să întărească armata țării, dar a spus că acest lucru nu înseamnă că războiul cu Rusia este iminent. Volodimir Zelenski va spori forțele armate cu 100.000 de soldați în trei ani și va crește salariile militarilor, dar i-a îndemnat pe parlamentari să rămână calmi și să evite panica. Se întâlnește marți cu liderii Olandei, Marii Britanii și Poloniei în efortul de a dezamorsa tensiunile cu Rusia și de a consolida sprijinul internațional pentru Kiev.

La Harkov, orașul ucrainean situat la doar 40 de kilometri distanță de zecile de mii de soldați ruși adunați la graniță, se simte pericolul, relatează AP. Al doilea oraș ca mărime al Ucrainei, Harkov este unul dintre centrele sale industriale și include două fabrici care construiesc sau restaurează vechi tancuri din epoca sovietică.

Harkov este și un oraș al fracturilor: între vorbitorii de ucraineană și cei de rusă care a dominat până de curând, între cei care se oferă cu entuziasm să reziste unei ofensive rusești și cei care vor doar să-și trăiască viața. Cine va câștigă la Harkov ar putea foarte bine să determine soarta Ucrainei, comentează AP. Harkovul are marcate peste 1000 de adăposturi antiaeriene în caz de război.

Dacă Rusia invadează, unii dintre cei peste 1 milion de locuitori din Harkov spun că sunt gata să-și abandoneze viața civilă și să ducă un război de gherilă împotriva uneia dintre cele mai mari puteri militare ale lumii. Ei cred ca mulți ucraineni sunt gata să facă același lucru.

„Acest oraș trebuie protejat”, spune Viktoria Balesina, care predă tenis de masă adolescenților. „Trebuie să facem ceva, nu să ne panicăm și să cădem în genunchi. Nu vrem asta.”

Femeia își amintește că a fost forțată să participe la mitinguri pro-Rusia în timpul protestelor din 2014 - un an care i-a schimbat total viața. Vorbitoare de rusă, născută și crescută la Harkov, ea a trecut la ucraineană. Apoi s-a alăturat unui grup de femei care se întâlnesc săptămânal într-o clădire de birouri pentru pregătire militară.

Acum vorbește ucraineana aproape perfect și poate reîncărca cu ușurință un pistol-mitralieră. Nu este viața la care se aștepta la 55 de ani ai săi, dar a acceptat-o. Mulți oameni din cercul ei de cunoscuți simpatizează cu Rusia, dar altceva o motivează. „Voi proteja orașul nu pentru acești oameni, ci pentru femeile cu care mă antrenez”, spune ea.

Din grupul ei face parte și Svetlana Putilina, al cărei soț este în armata ucraineană. Cu determinare și fără nicio urmă de panică, femeia de 50 de ani a organizat planuri de urgență pentru familia ei: Cine va duce copiii în siguranță în afara orașului? Cine va însoți părinții și bunicii la unul dintre sutele de adăposturi antiaeriene? Cum se vor organiza femeile de unitățile de rezistență?

„Dacă se poate și guvernul ne dă arme, ne vom apăra orașul”, spune femeia, mamă a trei copii și bunică a încă trei copii. Dacă nu primește arme de la stat, spune că are cel puțin una dintre armele de serviciu ale soțului ei acasă și acum știe cum să o folosească.

În altă zonă a orașului, dr. Oleksandr Dikalo conduce o clinică stomatologică aflată la parterul unui bloc de apartamente, la subsolul căruia se află un adăpost antiaerian. A fost soldat în armata sovietică, staționat în Germania de Est. Soția lui lucrează ca medic la spitalul de urgență din Harkov și îi îngrijește în mod regulat de soldații ucraineni răniți pe front.

Conflictul care a început în regiunea Donbas a Ucrainei s-a transformat în război de tranșee, după acordurile intermediate de Franța și Germania. Majoritatea celor 14.000 de morți estimați au fost uciși în 2014 și 2015, dar în fiecare lună apar noi victime.

„Dacă Doamne ferește se întâmplă ceva, trebuie să stăm și să ne protejăm orașul. Trebuie să ținem piept inamicului”, spune Dikalo. La 60 de ani, este prea bătrân pentru a se alătura unităților de apărare civilă care se formează în toată țara, dar este gata să lupte pentru nu lăsă orașul să cadă în mâinile rușilor.

Un război de gherilă ar putea fi un coșmar pentru armata rusă

Un război de gherilă purtat de stomatologi, antrenori și gospodine care își apără orașul în care s-au născut ar fi un coșmar pentru armata rusă, potrivit analiștilor și experților militari americani.

„Rușii vor să distrugă forțele de luptă ale Ucrainei. Nu vor să ajungă într-o situație în care trebuie să ocupe teren și să aibă de-a face cu civili, în care trebuie să se confrunte cu o insurgență”, explică James Sherr, un analist, expert în strategia militară rusă.

Tot mai multe apeluri la Washington îndeamnă CIA-ul și Pentagonul să sprijine o potențială insurgență ucraineană. În timp ce forțele Rusiei sunt mai mari și mai puternice decât cele ale Ucrainei, o insurgență susținută cu arme și antrenamente finanțate de SUA ar putea descuraja o invazie la scară largă.

Un sondaj în rândul ucrainenilor obișnuiți, analizat de agențiile de informații, a indicat că ar exista o puternică mișcare de rezistență în cazul unei invazii, potrivit unor surse citate de AP.

Rusia neagă că va invada Ucraina, dar cere promisiuni de la NATO că nu va primi Ucraina în alianță, că va opri desfășurarea de arme în apropierea granițelor ruse și că va retrage forțele NATO din Europa de Est. NATO și SUA spun că aceste cereri sunt imposibil de negociat.

Un atac asupra Harkov-ului ar putea fi începutul unui război pe scară largă

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat recent că o eventuală escaladare a conflictului ar putea depinde de Harkov. Aici locuiește Yevheniy Murayev, identificat de serviciile secrete britanice drept persoana pe care Rusia vrea să o instaleze în calitate de președinte la Kiev.

”Harkov are peste 1 milion de cetățeni”, a spus Zelenski pentru The Washington Post. „Nu ar fi doar o ocupație, va fi începutul unui război pe scară largă.” Tocmai de asta se teme Anton Dotsenko, un IT-ist de 24 de ani. La 18 ani, a fost în fruntea valului de proteste care a doborât guvernul pro-rus în 2014.

Continuarea AICI.