Actriță în țara lui Moliere

Teatru: „E greu să tai punțile și să treci la ceva nou. Actoria apă nu se face”

Se numără printre cele mai apreciate actrițe pe plan național. Cunoscută încă de mică pentru interpretarea micuței Leanca din filmul „Lăutarii”, regizat în anul 1971 de Emil Loteanu, iar mai apoi pentru rolurile celebre create cu multă migală și abnegație la teatrele „Luceafărul”, „Eugene Ionesco”, „Ginta Latină”, Angela Sochircă-Girard a părăsit de trei ani lumea teatrului basarabean și s-a refugiat în Franța. A crezut că se va lecui de această „boală” - teatrul, dar se pare că nu are decât un singur leac - scena.

Angela Sochircă-Girard este stabilită în Franța, nu departe de Paris și își trăiește visul unei vieți liniștite. Deși spune că se simte destul de bine și încearcă să facă altceva decât actorie, recunoaște că nu poate fără teatru.

Joacă pentru publicul parizian

„Am rupt cu durere, cu sânge, dar a fost un pas conștient, ca să-mi fie mai ușor pe viitor. Când am venit în Franța, mi-am zis: gata, am terminat-o cu teatrul, cu viața precedentă și trebuie să mă reprofilez la un alt mod de viață, dar e foarte greu să tai așa punțile dintr-odată ca să treci la absolut ceva nou și să schimbi la 180 de grade totul. Ceea ce e în tine e pentru totdeauna. Actoria apă nu se face”, spune actrița.

Așa că Angela lucrează într-un teatru de amatori, jucând pentru publicul parizian și participând la diferite festivaluri. „Din start nici nu am așteptat că o să-mi găsesc de lucru într-un teatru profesionist, deoarece trebuie să ai pile, dar și sistemul e altfel aici. Am găsit ceva, nu e chiar ceea ce mi-aș fi dorit. Ne întâlneam o dată pe săptămână, seara, ceea ce pentru mine era șocant: Cum, doar o dată pe săptămână și câte două ore? De fiecare dată când trecea anul, spuneam că nu mă mai întorc în trupa aceasta, dar am acceptat, pentru că nu este prea multă activitate și aceste repetiții îmi umplu timpul”, zice ea.

A participat și la festivaluri

Teatrul în care lucrează nu e profesionist, însă Angela Sochircă-Girard spune că nici pentru o secundă nu și-a permis să vină nepregătită la repetiții. „Venind din R. Moldova cu un alt ritm, în care repetițiile durează o zi întreagă, uneori până dimineața, iar dejunul îl iei la amiază, îmi era greu să am o atitudine lejeră ca și colegii mei. Pur și simplu, mă enervam, dar după câteva luni am înțeles că nu are sens să-ți irosești nervii, deoarece e un teatru pentru amatori. Mi-am zis că eu o să-mi fac munca mea, iar la spectacol o să joc cum am fost învățată – profesionist. Francezii au simțit dedicarea mea și se luau după mine”, povestește actrița.

A lucrat cu trupa teatrului la mai multe piese, dintre care cu una s-a prezentat și la un festival. „Pregăteam tot anul o piesă pentru a o prezenta în cadrul unui festival de amatori. Și eu de-abia începeam să-mi fac avânt, pentru că totuși trebuie să joci vreo patru spectacole ca să simți reacțiile chimice care se produc între tine și spectatori și deja trebuia să ne concentrăm asupra altei piese. Un spectacol se prezintă doar la festival și la public de vreo două ori”, explică Angela.

Îi lipsește teatrul din R. Moldova

În afară de teatru, participă și la diferite evenimente culturale în calitate de actriță. „Chiar am dublat un film documentar în limba română cu Mihai Țărnă și Victor Soțchi-Voinicescu. Dublările au avut loc într-un studio francez. Sigur că nu se compară cu studioul de aici. S-a lucrat foarte bine. Apoi am participat și la „Mărțișor”, pentru că moldovenii sunt foarte activi în lume”, spune actrița.

În rest, viață personală. Călătorește foarte mult, ceea ce-i place enorm. Descoperă lumi și locuri noi. „M-am detașat de toate problemele de aici. Învăț să trăiesc altceva, decât ceea ce am trăit până acum. Mă adaptez la calm, la liniște, însă…”, îi lipsește teatrul din R. Moldova.

„Mi-e dor de toate spectacole jucate, de colegii mei, de teatru. Mi-e dor să fac dublări. Chiar acum vin de la „Moldova-Film”, și nu a mers ceva. Probleme tehnice, dar și de asta mi-e dor. Mi-e dor să mai lucrez cu Petru Vutcărău și cu alți regizori. Îmi pare foarte rău că nu se mai întoarce perioada în care am activat la Teatrul „E. Ionesco”. De-aceea, cum revin acasă, sun fetele de la televiziune și le întreb dacă nu au ceva de lucru pentru mine, iar cât stau pe-aici colind teatrele și privesc spectacolele noi. Asta mă inspiră și mă alimentează cu energie pentru câteva luni. Am de ce îmi aduce aminte, ce povesti, dar cel mai important mă incită să fac ceva. Ca un impuls. Uite impulsurile astea îmi lipsesc acolo”, se confesează Angela.

Pregătește un monospectacol

Dacă s-ar ivi o ocazie să revină în R. Moldova, nu știe ce să spună, doar în cazul în care ar apărea ceva concret și interesant. „Aș reveni la ceva ce am făcut mai bun. Un proiect în care să mă invite cineva și care să-mi placă, dar să fie puse la punct toate detaliile. După asta, aș pleca în Franța. Nu cred că aș reveni pentru totdeauna, deoarece sunt căsătorită și m-am acomodat la altă viață, limbă, pentru că nu poți să trăiești doar cu nostalgiile și trecutul. Da, îmi lipsește teatrul pe de-o parte, dar pe de altă parte, când văd ce se întâmplă aici și că în trei ani nu s-a schimbat nimic, mă doare”, zice ea.

Actrița are planurile mari pentru viitor. „Vreau să fac un monospectacol. În Franța, un astfel de gen este compus din scheciuri și posibil o să încerc așa ceva, deși pentru mine e neobișnuit. Chiar am început să lucrez la niște texte, pentru că îmi doresc să particip la același festival la care am participat cu teatrul de amatori. Textele le-am tradus și în română. Mă gândesc că voi veni cândva în R. Moldova să-l prezint”, și-ar dori actrița noastră stabilită în Franța.