Ziua Profesorului // Așa dascăl, da!

VOCAȚIE // Vladimir Rolinsky, un profesor de matematică de 79 de ani din Ocnița, ține creta în mână deja peste șase decenii

În ianuarie 2014 va împlini 80 de ani și abia atunci va lăsa catedra căreia i-a dedicat 61 de ani din viață. Vladimir Rolinsky și-a pregătit un discurs pe care l-a ținut, ieri, în fața ministrului Educației, Maia Sandu, și a vorbit despre reformele demarate de instituție în sistemul de învățământ. Și-a luat servieta, a umplut-o cu amintirile din poze vechi și scrisori ale elevilor,a mai pus acolo o riglă șipastilele de tensiune. A spus ieri tot ce crede de la înălțimea experienței sale de-o viață, iar apoi are de gând să-și vândă casa și să meargă cu soția să se stabilească în America, la fiica lor.

Pedagogia, „un lucru mare”

În cei 61 de ani de predare, profesorul Rolinsky a fost, pe rând, dascăl, director de școală, apoi șef de direcție raională, coautor de manuale și colaborator la ziare cu profil pedagogic.Mii de elevi i-au ascultat lecțiile, zeci dintre ei au ajuns eminenți, doctoriîn științe, academicieni, oameni cu renume. Pedagogul se mândrește cu fiecare dintre elevii săi și spune că pedagogia este „un lucru mare”. În ajun de 5 octombrie, când este marcată Ziua Profesorului, Vladimir Rolinskypovestește despre cât de frumos și plăcut e să fii pedagog. Chiar dacă e greu, de multe ori.

Le pune nota 1 elevilor leneși

Astăzi, predă la școala din Lipnic, Ocnița. Are patru ore de matematică la clasele a IX-a. „Elevii mă iubesc strașnic.Și eu tot îi iubesc pe ei. Sunt foarte buni, învață bine. Cine nu se pregătește de ore primește nota 1. Apoi, elevul vine la mine și eu îi dau să rezolve o problemă. Dacă primește nota 10, noi adunăm cu 1 și împărțim la doi. Ce notă iese?, îl întreb eu pe elev. Ei, iată așa îi învăț eu să fie studioși”, se laudă domnul profesor de matematică. „Acum, elevii s-au schimbat foarte mult față de anii ’80.Atuncicopiii învățau. Acum, vin șiașteaptăsă le pună pedagogii note din pod. E imposibil. S-a terminat cu școala. Elevii nu învață, dar vor toți note mari”, compară dascălul. Domnul Rolinsky crede că și profesorii s-au schimbat de-a lungul timpului. „Au degradat complet. Nu mai sunt profesorii care erau înainte”, spune acesta. În ianuarie, când va împlini 80 de ani, va ceda și cele patru ore, dar își lasă copiii în mâini bune – unei foste eleve, acum profesoară și ea.

Păstrează scrisorile de la elevi

Domnul Rolinsky are o servietă mare, pe care a primit-o cadou de la fiica sa, Victoria. Cel mai prețios obiect de acolo este o scrisoare, care datează din 1972. A primit-o de la un fost elev, Mihail Ojovanu, care e academician acum în Elveția. Îngălbenită de zecile de ani care au trecut peste ea, scrisoarea păstrează recunoștința pe care i-o aduce băiatul de atunci profesorului. Când a luat-o în mâini, i-au dat ochii în lacrimi, iar vocea a început să-i tremure. „Iertați-mă că nu vă trimit și o fotografie”, scrie elevul, „dar nu am timp, pentru că învăț”, citește emoționat profesorul, de parcă o lecturează pentru prima oară. „Ce justificare frumoasă”, spune domnul Rolinsky, „nu a avut timp să facă o fotografie, pentru că era preocupat să studieze! Această scrisoarea le-o dau exemplu elevilor mei de acum - să vadă cum studiau înainte copiii și cum nu umblau brambura”, zice pedagogul. Vocea i se frânge. Relația dintre profesor și elevul Mihail Ojovanu, acum doctor în științe, a devenit una spirituală: domnul și doamna Rolinsky au cununat cuplulOjovanu.

„Am devenit om datorită soției”

Pe consoarta sa, doamna Alexandra, a cunoscut-o de pe vremea studenției. Aceasta s-a împrietenit cu sora domnului Rolinsky, studentă și ea la Matematică, și așa s-au apropiat cei doi. „Era extraordinar de serioasă și așa m-a cucerit pe mine. Am mai avut eu fete care mă plăceau”, râde vesel domnul Rolinsky, amintindu-și de anii studenției.„Alexandra însă era o fată foarte de treabă, cinstită și serioasă. Este extraordinară. E cea mai bună femeie din toată lumea. O iubesc foarte tare. Datorită ei am și acești doi copii minunați, și tot ce am eu acum. Mă apără și mă ocrotește de rele”, povestește emoționat profesorul.

Trei saci cu cărți – zestrea profesorului

Ea avea 22, iar el 24 de ani când s-au căsătorit. Mama profesorului i-a dat drept zestre trei saci cu literatură artistică. Își dorea foarte mult ca băiatul ei să aibă o diplomă de studii superioare. Asta e averea pe care i-a lăsat-o. Casa și-au făcut-o la Ocnița, unde s-au angajat ca profesori. Doamna Alexandra a predat limba franceză timp de 46 de ani, în aceeași școală. Apoi, soția s-a pensionat, dar domnul Rolinsky a rămas săpredea. Au crescut împreună doi copii, care au devenit medici. Fiica este doctor în științe medicale, iar feciorul – medic traumatolog. Ambii sunt plecați: băiatul e stabilit în România, iar fiica – în Statele Unite. „Fiul meu, chiar dacă e stabilit în România, e foarte apreciat de germani”, se laudă domnul Rolinsky care are deja și un strănepot.

Vrea să vândă casa și să plece în America

Vladimir Rolinsky își dorește foarte mult să își revadă fata, pe care nu a mai văzut-o de câțiva ani. Chiar dacă vorbesc zilnic la telefon, tot e altceva. Pedagogul spune că vrea să-și vândă casa și să plece cu soția în America. „Singur e tare greu. Nu am pe nimeni lângă mine, nici copii, nici rude. Vreau să mă duc la fiica mea, să fiu mai aproape de ea și de nepoții mei”, povestește profesorul. Apoi, se uită în servietă. Are acolo pastile pentru tensiune, o riglă, ca să îi fie la îndemână, cărți și articole decupate din ziare. Ieri a fost zi mare pentru Domnia Sa: a fost invitat să țină un discurs, la o întâlnire cu ministrul Educației, Maia Sandu. A vorbit despre reformele care sunt necesare în educație. Și a spus că elevii trebuie să învețe într-o școală model, cu profesori buni și educație de calitate.