Zăpadă care strălucește, în Arctica: Fenomenul îi uimește pe cercetătorii ruși

Imaginează-ți că te plimbi prin zona arctică a Rusiei alături de încă o persoană și de doi câini și, la un moment dat, dai peste zăpada care luminează într-un albastru fermecător.

Exact acest lucru i s-a întâmplat lui Mikhail Neretin, fiul unui specialist în biologie moleculară, care mergea pe lângă o stație de teren de pe malul Mării Albe, relatează IFL Science.

Însoțitorul lui Neretin (biologul rus Vera Emelianenko) a decis că fenomenul merită investigat. După ce au zdrobit un bulgăre de zăpadă și au observat cum strălucirea acesteia a crescut odată cu presiunea, au decis că o astfel de apariție frumoasă merită imortalizată.

Cei doi l-au chemat pe fotograful Alexander Semenov pentru a documenta zăpada bioluminiscentă bizară, care ar putea fi declanșată de pașii lor și chiar de cei ai câinilor cu care se plimbau. Semenov a postat fotografiile pe Facebook, unde au stârnit un mare interes pentru fenomenul drăguț, dar neobișnuit.

Zăpada care luminează este plină de microorganisme

Dorind să afle ce anume conține zăpada care strălucește, Emelianenko a observat o mostră la microscop în timp ce se dezgheța și a descoperit că în interior se aflau niște organisme acvatice numite copepode. Aceste mici crustacee pot fi găsite în habitate de apă dulce și sărată și sunt denumite de unii „Gnuul oceanului” pentru contribuția lor magnifică la lanțurile trofice oceanice.

Privind bulgărele de zăpadă care se topește, Emeliankenko a împuns organismele cu un ac. Acest lucru a făcut copepodele să se „declanșeze” și să lumineze în acea nuanță de albastru.

Faptul că unele specii de copepode luminează nu este ceva nou, însă luminiscența lor este mai frecvent văzută în ocean, nu pe uscat. Descoperirea lui Neretin și Emeliankenko ar putea fi prima explicație documentată pentru zăpada care luminează, care a mai fost văzută, dar nu a fost testată de către cercetătorii din Arctica.

De ce folosesc unele organisme bioluminiscența?

Copepodele pot lumina datorită unei reacții chimice care conferă substratul emițător de lumină, celenterazina. Organismele folosesc acest mecanism astfel încât să alunge potențialii prădători. Cu toate acestea, strategia de apărare nu are întotdeauna rezultate, iar celenterazina poate escalada lanțul trofic, permițând și organismelor mai mari să lumineze.

Ceea ce face ca descoperirea lor din zăpadă să fie atât de misterioasă este faptul că copepodele se găsesc de obicei în adâncurile oceanului, nu pe țărmurile acestuia, iar modul exact în care au ajuns să fie prinse în zăpadă va fi explorat în continuare într-o lucrare care va fi publicată de echipa care a făcut descoperirea.

„Am efectuat deja o investigație completă și vom publica un articol științific pe această temă”, a spus Semenov.