WSJ: Serviciile secrete americane avertizează că Putin ar putea testa solidaritatea NATO printr-o incursiune limitată, posibil chiar din această toamnă

Liderul rus Vladimir Putin ar putea încerca să testeze solidaritatea NATO printr-un atac limitat asupra unei ţări aliate, într-un interval ce ar începe din această toamnă şi s-ar putea întinde pe câţiva ani, chiar dacă războiul cu Ucraina continuă. Noua evaluare apare în rapoarte ale serviciilor de informaţii americane, care schiţează scenarii posibile – de la un atac cibernetic până la o incursiune terestră de mică amploare.

Anterior, Statele Unite apreciau că Putin nu va provoca direct o ţară membră a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord atât timp cât menţine frontul deschis în Ucraina. Această evaluare s-a schimbat însă la începutul acestui an, spun oficiali americani. Putin nu are succese militare majore în Ucraina şi resimte presiuni interne pentru o victorie clară. În acelaşi timp, dronele Kievului provoacă pagube tot mai mari armatei ruse şi industriei petroliere, iar forţele ruse înaintează foarte lent pe linia frontului, în ciuda unor pierderi umane considerabile.

Liderii americani şi europeni observă tot mai multe indicii că Rusia desfăşoară aşa-numite atacuri de sondare, menite să testeze hotărârea NATO. Au fost consemnate episoade precum rachete de croazieră ruseşti care au căzut în Polonia, respectiv drone care au pătruns pe teritoriul României.

Noile evaluări ale spionajului american apar şi în contextul unei penurii de anumite tipuri de muniţii critice, de care armata SUA ar avea nevoie pentru a face faţă, într-un eventual conflict viitor, Rusiei sau Chinei. Statele Unite şi-au redus drastic stocurile de arme, nu doar din cauza transferurilor masive de armament către Ucraina după invazia rusă, ci şi pe fondul conflictului SUA cu Iranul. Sunt afectate în special rachetele de precizie cu rază lungă de acţiune, sistemele de rachete tactice ale armatei, dar şi rachetele sol‑aer Stinger cu rază scurtă, au precizat oficiali americani.

Obiectivul lui Putin, în eventualitatea unui atac asupra NATO în plin război cu Ucraina, ar fi să fractureze alianţa occidentală, afirmă surse din rândul oficialilor americani.

„Întrebarea este cum ar reacţiona Statele Unite în acest caz”, a declarat Heather Conley, cercetătoare principală la American Enterprise Institute, referindu-se la o posibilă incursiune rusă. „A fost întotdeauna un obiectiv (al Rusiei) să pună la încercare credibilitatea NATO şi să separe Statele Unite de aliaţii săi”, subliniază ea.

În timp ce Putin încearcă să-şi securizeze câştigurile militare dorite în Ucraina, serviciile de informaţii americane analizează dacă Moscova intenţionează să-şi intensifice, în viitorul apropiat, acţiunile agresive împotriva aliaţilor europeni. Există temerea că liderul de la Kremlin devine mai periculos atunci când se simte împins cu spatele la zid, avertizează oficialii americani.

Posibilele ameninţări luate în calcul variază de la un atac cibernetic asupra unei ţări NATO sau trimiterea unor grupuri armate fără însemne – aşa-numiţii „omuleţi verzi” – pentru ocuparea unui teritoriu, până la o incursiune limitată pe flancul estic al alianţei. Conform evaluărilor serviciilor de informaţii americane, orice astfel de acţiune a Rusiei ar putea avea loc într-un orizont de timp cuprins între această toamnă şi anul 2029.

Scenariul cel mai extrem, o incursiune terestră limitată împotriva unui stat membru NATO, este considerat în continuare puţin probabil, însă probabilitatea creşte pe măsură ce trece timpul, arată rapoartele. O astfel de acţiune a fost multă vreme văzută ca aproape imposibilă, deoarece ar declanşa articolul 5 al tratatului NATO, care obligă toţi membrii la apărare colectivă.

În schimb, articolul 5 nu este la fel de clar în privinţa modului în care NATO ar trebui să răspundă la atacuri cibernetice sau ameninţări hibride, unde nu există o linie roşie la fel de bine definită.

„Aceasta a reprezentat întotdeauna o provocare pentru NATO: să răspundă la un atac care nu intră sub incidenţa articolului 5, şi este foarte adevărat că, până în prezent, aliaţii NATO au preferat să nu escaladeze situaţia”, a spus Conley. Ca exemplu, ea a amintit că, atunci când Rusia a declanşat în 2007 o serie de atacuri cibernetice asupra Estoniei, Tallinnul a ales să gestioneze criza pe cale bilaterală, nu să forţeze o reacţie colectivă.

„Analizăm mereu şi ne pregătim pentru o serie de scenarii. NATO este vigilentă şi suntem pregătiţi să descurajăm şi să apărăm, după cum este necesar, lucru pe care continuăm să-l demonstrăm”, a declarat col. Martin O’Donnell, purtător de cuvânt al NATO.

Noile evaluări amplifică îngrijorările existente în rândul responsabililor americani privind penuria unor muniţii esenţiale. Pe lângă anumite rachete cu rază lungă şi scurtă de acţiune, la un nivel îngrijorător de scăzut se află şi stocurile altor sisteme importante de apărare aeriană, inclusiv interceptorii Patriot, SM‑3 şi Terminal High Altitude Area Defense, dar şi radarele THAAD şi unităţile de artilerie antiaeriană, au precizat oficialii.

Purtătorul de cuvânt şef al Pentagonului, Sean Parnell, a respins însă aceste îngrijorări, calificând drept false afirmaţiile despre o criză de muniţie. La rândul său, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, a afirmat că armata SUA dispune de „mai mult decât suficientă” muniţie pentru a „îndeplini toate obiectivele strategice ale preşedintelui Trump” şi a adăugat că preşedintele a cerut contractorilor din industria de apărare să accelereze producţia de muniţie.

„Avem tot ce este necesar pentru a lansa atacuri la momentul şi în locul ales de preşedinte”, a spus Parnell. „În cadrul mai multor comenzi de luptă, am desfăşurat deja operaţiuni de succes, menţinând în acelaşi timp un arsenal vast şi gata de acţiune pentru a ne apăra poporul şi interesele. Orice adversar care confundă zgomotul mediatic cu slăbiciunea americană va descoperi adevărul pe propria piele”, a avertizat purtătorul de cuvânt al Pentagonului.

Într-un potenţial conflict cu Rusia, arme precum racheta pentru lovituri de precizie (Precision Strike Missile, PSM) şi sistemele de rachete tactice ale armatei (Army Tactical Missile Systems, ATACMS) – ambele lansate de sistemul de rachete de artilerie de înaltă mobilitate (High Mobility Artillery Rocket System, HIMARS) – împreună cu rachetele Stinger ar fi esenţiale pentru respingerea unei invazii terestre, explică expertul Tom Karako de la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale.

Deficitul de muniţie critică a declanşat o dezbatere intensă în cadrul administraţiei de la Washington, pe fundalul diminuării stocurilor de arme, în timp ce preşedintele Trump evaluează paşii următori în privinţa Iranului. Generalul Dan Caine, preşedintele Comitetului Şefilor de Stat Major, a avertizat recent Casa Albă în legătură cu numărul redus de interceptori pentru apărare aeriană. Problema îl preocupă serios pe Caine, care consideră că stocurile diminuate nu ar împiedica reluarea unor operaţiuni majore de luptă împotriva Iranului, dar ar creşte considerabil riscul.

Analişti din afara guvernului au atras atenţia în repetate rânduri că acest consum masiv de muniţie în Orientul Mijlociu poate afecta capacitatea Statelor Unite de a descuraja adversarii la nivel global – nu doar Rusia, ci şi China.

Un raport recent al Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale enumeră şapte tipuri cheie de muniţie folosite în războiul cu Iranul. De pilda, autorii estimează că SUA au utilizat între 1.060 şi 1.430 de rachete Patriot în acest conflict, rămânând în prezent cu doar aproximativ 870 de astfel de interceptoare în arsenal.

„Dacă ar fi vorba doar de a lupta împotriva Iranului, chiar dacă am folosit jumătate din rachetele de interceptare, poate puţin mai mult, tot ne-ar mai rămâne jumătate din ele. Aşadar, am putea continua lupta împotriva Iranului pentru o perioadă destul de lungă”, a explicat Mark Cancian, unul dintre coautorii raportului CSIS. „Problema este că Pentagonul este acum foarte îngrijorat de consecinţele pe care acest lucru le are în Pacificul de Vest, în relaţia cu China”, a punctat el.