BAC-ul politicienilor

Punct de sprijin

Biroul Naţional de Statistică a publicat breviarul statistic „Moldova în cifre, ediţia 2015”.

Eu aș propune fiecărui deputat să-l procure și să-l citească atent. Iar celor de la Guvern chiar le-aș propune să susțină un examen. Pentru că mulți din ei habar nu au ce se întâmplă în țară. Preocuparea lor este de a repartiza și controla fluxurile financiare, ceea ce e din cu totul alt domeniu decât administrarea de stat.

Gândirea de stat prezumă viziune, strategii, dezvoltare. Or, asta a lipsit cu desăvârșire tuturor guvernărilor de până acum. În mod paradoxal, ei nu că n-au gândire strategică, dar nici nu se interesează – ce se întâmplă cu țara în general și economia în particular. De aceea, acum, când vorbim tot mai des de necesitatea unui Guvern de tehnocrați, profesioniști, poate trebuie să-i întrebăm nu cui îi va aparține Ministerul Transporturilor, dar ce au de gând să facă cu domeniul respectiv, iar pe prim-ministru – cu țara în general. Că va trebui să reia negocierile cu FMI, să lichideze 3 bănci, să rectifice bugetul, să majoreze tarifele e clar. Totuși, întrebarea rămâne valabilă – cu țara ce facem?

Iată câteva date statistice. Din total, populație ocupată – 1 185 de mii, aceasta se repartizează pe domenii: 361 de mii – agricultură, 146 de mii – industrie, 66 de mii – construcție, 203 mii - comerț, 68 de mii – transport și comunicații, 231 de mii – administrație publică, sănătate și învățământ, 110 mii – alte domenii. Și acum atenție la cifrele despre salariați: total – 680 de mii, inclusiv 49 (!) de mii – agricultură, 117 mii – industrie, 26 de mii – construcții, 96 de mii – comerț, 43 de mii – transport, 19 mii – informații și comunicații, 56 de mii – administrație publică, 66 de mii – sănătate, 115 mii - învățământ. Ultimele trei categorii sunt bugetari și constituie 34% din totalul salariaților.

Care e diferența dintre ocupați și salariați? Primii au teoretic un loc de muncă, ceilalți primesc salarii (oficial și plătesc impozite). Ați sesizat diferența? Cifrele coincid doar la bugetari. În toate celelalte domenii se observă o diferență, cea mai vizibilă fiind în agricultură. Din 361 de mii de ocupați în acest domeniu doar 49 de mii primesc salarii. Cum ziceam, salariații plătesc impozite și contribuie la fondul de pensii (care este la noi solidar, ce înseamnă că practic ei plătesc pensiile actualilor pensionari). Proporția normală pentru funcționarea acestui mecanism este de 3-4 salariați la un pensionar. La noi e 680 de mii de salariați la 690 de mii pensionari, adică 1:1. De aceea, situația cu pensiile doar se va agrava în timp și majorarea vârstei de pensionare nu rezolvă problema.

O altă problemă care o repet ori de câte ori am ocazia – ce facem cu cele 2 milioane de populație rurală? Doar fiecare al 6-lea este ocupat, doar 1 din 72 primește salariu din activități agricole, încă unu din 6 este pensionar. Cu ceilalți ce facem? Îi mutăm în orașe? Acolo n-au ce face, cifra de ceva peste 100 de mii din industrie a încremenit de ani buni. Cum pot ei supraviețui în afară de a pleca din țară? Nu zic că știu rezolvarea. Dar n-am văzut vreodată cel puțin să se formuleze problema.

Venitul disponibil mediu lunar de 1 681 de lei e tradițional mai mic decât cheltuielile de 1 776 de lei și puțin peste minimumul de existență – 1 627 de lei. Deci, supraviețuim. Peste ¾ cheltuim pe mâncare, locuință și îmbrăcăminte. Pentru învățământ – 0,7%. Asta nu înseamnă altceva decât sărăcie. În celelalte aproape o sută de pagini mai găsiți cifre câte vreți în confirmarea concluziei.

Ce ziceți – treceți testul? Măcar cu o notă de trecere. Fără a salva democrația și vectorul…