Un monument nu este impediment pentru extinderea companiei „Mercedes-Benz” în Moldova?

Sfidare // Un centru comercial al companiei „Mercedes-Benz” este construit în zona de protecție a monumentului național „Victimele fascismului”

Iancu Bucur

Cu siguranță, stimate cititor, ai rude care au participat în Marele Război Mondial. Cu siguranță, în familia ta au fost transmise din generație în generație, din gură în gură, istorii despre ceea ce s-a întâmplat pe pământul nostru la mijlocul secolului XX. Cu siguranță, vrei să păstrezi această amintire pentru copiii și nepoții tăi...

Ce este durerea?

Este o empatie. Pentru că, de fiecare dată când îți amintești povestioare despre ororile celui de-al Doilea Război Mondial, te întorci fără să vrei în acele timpuri și parcă încerci împreună cu rudele toate greutățile războiului.

Este un sentiment de nedreptate. Pentru că e greu să-ți imaginezi ce a făcut rău un copil care a fost trimis în camera cu gaz sau a fost împușcat împreună cu familia.

Este un sentiment de neajutorare. Pentru că nu poți întoarce timpul pentru a încerca să schimbi măcar ceva în istoria noastră comună.

Este un strigăt din adâncul sufletului. Pentru că numai așa ne putem exprima toate sentimentele îmbibate în memoria Holocaustului și fascismului.

Este furie. Pentru că ții minte totul... Și tu nu vei admite ca evenimentele monstruoase să se repete.

14 mii „de-ai noștri”

Puțini sunt cei care au supraviețuit în ghetoul din Chișinău. Până în anii ‘40, limba idiș ocupa al doilea loc după popularitate în capitala basarabeană. Desigur, evrei erau mulți în Chișinău, dar nu numai ei au nimerit în ghetou. Aici au ajuns toți cei care gândeau lucid. În ghetoul din Chișinău nu erau uzine și fabrici, unde să fie exploatați prin muncă deținuții, de aceea, înainte de sosirea fiecărui eșalon din România sau din alte colțuri ale Basarabiei, ghetoul se golea. Mulți deținuți erau duși direct de pe eșalon la marginea orașului pentru a fi împușcați.

Aici, unde începe Calea Orheiului, unde încă în anii ‘60 a fost instalat un monument, evreii, slovenii, moldovenii, țiganii, comuniștii, socialiștii și pur și simplu invalizii care nu corespundeau rasei superioare în conceptul fasciștilor, zac într-o groapă comună. Poate tu, stimate cititor, nu te-ai născut aici și poate îți vine greu să-ți imaginezi, dar fiecare sat basarabean, fiecare stradă din vechiul Chișinău ține minte ororile fascismului. Pentru asta, acești „pumni” ai lui Aurel David transmit cu precizie emoțiile pe care le-am încercat noi, transmițând copiilor noștri istoria războiului – retrăirile, sentimentele, nedreptățile, neajutorarea, strigătul din adâncul sufletului și strălucirea...

„În numele tuturor evreilor”

Cu bună știință sau nu, „pumnii” lui Aurel David au ajuns în zilele noastre în calea expansiunii centrului auto al companiei „Mercedes-Benz”. Centrul este construit în zona de protecție a monumentului care are importanță națională. Dar de ce nu? Va întreba un businessman pragmatic. În apropiere, pe o arteră a Chișinăului trec zilnic mii de mașini. Acest loc este rentabil și e vizibil. Un monument înalt nu este un impediment, se poate de construit o clădire mai înaltă. Dar faptul că nu ajung locuri de parcare – tot nu este o problemă, monumentul îl vom elimina. Și nu interesează dacă se face pe oasele oamenilor. E business.

Potrivit legislației moldovenești, în localități zona de protecție a monumentelor se consideră pe o distanță cuprinsă între 50 și 100 de metri. În acest perimetru este interzisă orice construcție, doar ca excepție se admit lucrări care trebuie coordonate cu Ministerul Culturii. Construcția centrului auto „Mercedes-Benz” nu a fost coordonată cu ministerul. Am reușit să oprim construcția ilegală doar după ce Comunitatea evreilor s-a adresat în judecată. În mai 2009, compania „Olmosdon”, proprietarul centrului, a recunoscut că a fost încălcată legea și a încheiat o înțelegere de împăcare, potrivit căreia s-a obligat să strămute autocentrul și să acopere jumătate din cheltuielile necesare pentru restaurarea monumentului și amenajarea teritoriului adiacent. Timpul a trecut, iar autocentrul a fost ridicat. Au modificat proiectul și au construit o spălătorie auto. Spălătorie pe locul unui mormânt comun pentru miile de victime ale fascismului. Asta este mai mult decât o blasfemie. Și nu întâmplător spălătoria nu a fost inclusă inițial în proiect. Cine ar fi permis să fie curățată murdăria de pe mașini pe locul unde oamenii au murit în chinuri?

„Ultima etapă”

Autocentrul deja a fost construit. El se află la o distanță de 5-8 metri de la monumentul „Victimele fascismului”. Monumentul practic nu se vede. Iar parcarea auto a ocupat tot teritoriul adiacent. Acum, compania „Olmosdon” nu intenționează să-și îndeplinească promisiunile făcute vizavi de reconstrucția monumentului. Mulțumire sau respect în memoria victimelor fascismului? Se pare că asta nu este despre respectivii businessmeni.

„Du-te și vezi!”

Și-ar fi permis un asemenea lucru „Mercedes-Benz” în Germania în zilele noastre? Cu certitudine se poate spune: „Nu!” E greu de spus care este motivul principal: pozițiile tari ale organelor de drept, nivelul ridicat al responsabilității sociale a companiei sau al normelor morale, sau rigorile dure ale legislației. Dar aici țara e alta: „Poate nimeni nu va observa?”. Întrebarea de pe ordinea de zi este: „Va fi păstrat monumentul?”. Vor întoarce pierderile cei vinovați? Până când istoria se derulează în folosul autocentrului „Mercedes-Benz” și al spălătoriei auto?

Dar tu, stimate cititor, vino, privește și fă concluzii: merită să fie stimată această companie, care nu respectă memoria oamenilor nevinovați uciși pe pământul nostru, rude și apropiați ai multora dintre noi?...