FOTO // Traista cu speranțe pentru persoanele cu dizabilități din R. Moldova: Povestea soților Mihai și Maria de la Lăpușna

Cățelușa Palma dă glas când aude poarta scârțâind și începe a-și învârti vioi coada. Orătăniile din curte încep și ele a-i ține hangul. Stăpânul ei, Mihai, o ogoiește și ne spune că aceasta e paznic devotat de mai bine de un an. Era abandonată, iar el, știind ce înseamnă să fii al nimănui, a luat-o la gospodărie.

Intrăm în casă. Lângă sobă, însăilând niște torbe din pânză, stă Maria, soția lui Mihai. Cei doi s-au cunoscut acum câțiva ani la o internatul psiho-neurologic din comuna Bădiceni, Soroca. El lucra la brutăria și depozitul de alimente, iar Maria - la cusătorie.

După ce Mihai și Maria au decis să-și pună pirostriile, au fost sprijiniți de organizația Keystone Moldova să părăsească instituția și să se adapteze la viața în comunitate. Acum, tinerii, care niciodată nu au simțit căldura cuibului părintesc, se alină, în sfârșit, cu bucuria de a avea o familie, mai ales că, în curând, trebuie să apară primul lor copil.

Acum soții locuiesc cu chirie în satul Lăpușna, raionul Hâncești, iar peste drum este casa lor, procurată de Keystone Moldova, care se află în lucrări capitale de reparație, la care Mihai muncește zi de zi, cu ajutorul donațiilor pe care le primește. Despre cum se ține o gospodărie, el spune că a învățat doar în vacanțe, când era luat de profesoarele sau dădacele de la internat la ele acasă.

În afară de munca la casa proprie sau la gospodăria pe care o au acum, Mihai și Maria își ocupă timpul și cu coaserea unor torbițe din pânză.

Maria ne spune că meseria de a coase a deprins-o încă din școală: „Am învățat la școală în Găgăuzia, acolo era croitorie și am mers acolo să învăț. Am terminat 10 clase, apoi am mers la internat în satul Bădiceni, din Soroca. Acolo tot era croitorie și coseam cearșafuri, reparam haine și apoi când am venit aici în sat am început să cos aceste torbe.”

Pentru Mihai însăilatul a fost o îndeletnicire nouă, însă, împreună cu soția sa, au acum o ocupație care le place, dar care îi ajută să câștige și bani. El este atât de dedicat, încât cunoaște foarte bine fiecare detaliu și fiecare etapă de realizare a unei torbițe.

„De exemplu, torțile necusute trebuie să aibă 80 cm în lungime, 5–6 cm în lățime, după ce coasem are 2,5–3 cm lățime. Torba, materialul, de-a întregul trebuie să aibă 88 de cm, iar când o coși, ea trebuie să aibă 44 de cm în lungime, iar în lățime, vreo 36. Ca să cos o torbă am nevoie de 2–3 ore: să croiesc și s-o cos. De exemplu, eu cos, iar Maria prinde torțile. Dacă să lucrăm timp de o săptămână putem ajunge și la o sută de bucăți”.

Pentru o persoană cu dizabilități nu este ușor să aibă un trai decent, fără sprijin. Chiar dacă Mihai și Maria au o mică pensie, vara pregătesc conserve pentru sezonul rece, iar pe lângă casă au niște vietăți și mai vând și ceva ouă, le este destul de greu să se descurce.

Însă, cei doi soți par foarte optimiști și mulțumiți că nu locuiesc într-o instituție și că au o îndeletnicire care le permite să ducă un trai decent. Activitatea pe care Maria și Mihai o desfășoară este sprijinită de EcoVox, care este un proiect inițiat de organizația Keystone Moldova. Scopul proiectului este să susțină integrarea persoanelor cu dizabilități intelectuale și a părinților acestora în câmpul muncii, dar și susținerea serviciilor sociale în comunități, prin relocarea profitului către aceste servicii.

Aceste activități au loc de doi ani și acum sunt implicate șapte persoane: cinci persoane cu dizabilități și doi părinți, care au copii în îngrijire. Deocamdată, numărul genților cusute pe an sunt în jur de 1 500 – 2 000 și acestea sunt comenzi de la organizații non-guvernamentale, genți vândute turiștilor sau oferite în cadrul diferitor activități.

Persoanele care cos aceste genți din pânză sunt plătite cu 10 lei pentru fiecare unitate, venit net, iar săptămânal o persoană poate să coase între 50 și 100 de bucăți, deci în funcție de nivelul lor de implicare, crește și nivelul lor de salarizare. Persoanele care sunt implicate în procesul de coasere a genților de pânză au trecut mai întâi un curs de instruire.

Nicolae Ciocan, director administrativ al Keystone Moldova, explică detaliat care este procesul de confecționare a unei torbițe: pânza mai întâi se taie într-un mod special și trebuie să aibă anumite dimensiuni. Apoi, rulourile de pânză ajung la beneficiarii proiectului, care le însăilă și le cos. Torbițele gata confecționate ajung din nou la oficiul organizației din capitală, unde li se imprimă un desen solicitat de clientul care a făcut comanda. Nicolae subliniază cât de important este acest proiect pentru beneficiari, dar și pentru cei care apelează la serviciile acestora.

„Clientul nostru trebuie să știe și noi îi explicăm că pe lângă prețul pe care îl plătește, clientul beneficiază dublu: de produsul pe care îl primește și de care este satisfăcut, dar și rezultatul banilor plătiți sunt folosiți pentru o cauză socială. Respectiv, o persoană care a cusut are o sursă de venit și profitul merge pentru dezvoltarea altor servicii sociale pentru persoane cu dizabilități. Persoanele au un venit și plătesc impozite și ei se simt mai bine că nu depind doar de unele alocații, dar pot contribui și pot să-și câștige pâinea prin munca proprie.”

PNUD Moldova susține asemenea inițiative sociale. Recent, prin intermediul proiectului „Consolidarea democrației prin alegeri incluzive și transparente” a fost făcută o comandă de 500 de genți din pânză cu imprimeu, care au fost distribuite în cadrul diferitor activități.

„Misiunea PNUD în Moldova este ca nimeni să nu fie lăsat în urmă, respectiv, prin susținerea antreprenoriatului social, ne dorim să implicăm toți cetățenii în dezvoltarea democrației în Republica Moldova. Ne bucurăm să avem astfel de produse calitative, pe care cu mândrie le vom distribui în cadrul evenimentelor noastre și sperăm că ulterior vom mai susține astfel de proiecte”, spune Eva Bounegru, manageră de proiect PNUD Moldova.

Nicolae Ciocan susține că asemenea proiecte schimbă radical viața persoanelor cu dizabilități: „Ei se simt valorizați și pentru noi este foarte important ca fiecare persoană cu care lucrăm să fie apreciată în funcție de abilitățile pe care le are. Persoanele cu care lucrăm sunt oameni care au unele dizabilități, dar au și foarte multe abilități, iar noi le valorizăm și acest lucru îi ajută să se integreze mai bine în societate și să ducă o viață decentă.”

Despre cât de importantă este această valorizare ne vorbește și Mihai. Petrecându-și o mare parte din viață în internate, el a înțeles că în afară de organizațiile specializate sau autorități, un sprijin important pentru oamenii cu dizabilități ar trebui să vină și din familiile proprii.

„Vreau să le spun să nu-și țină copiii cu dizabilități închiși în casă sau să-i transfere prin diferite instituții rezidențiale, internate. Pentru că persoana cu dizabilități tot poate să facă diferite lucruri utile: să meargă la frigider să-și ia un pachet de smântână, să-și pună un ceainic cu apă, să coase o torbă sau să asculte muzică. Ea nu este mai diferită decât alți oameni. Pentru persoanele în scaune rulante, de exemplu, este important și accesul, să fie rampă în orice instituție publică, chiar și în magazine, club, primărie, spital.”

În 2016, Asociația Keystone Moldova a obținut premiul ONU în domeniul drepturilor omului, pentru suportul remarcabil în dezvoltarea serviciilor comunitare pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale.

Text de Laura Bohanțova, PNUD Moldova