Tragedie aviatică în Peru: avion cu turiști europeni prăbușit lângă liniile misterioase de la Nazca

Un avion cu turisti europeni s-a prabusit in Peru, in apropierea faimoaselor și misterioaselor linii de la Nazca. Toate persoanele aflate la bord au murit. În continuare afli ce sunt liniile de la Nazca și de ce continuă să rămână un mister pentru savanți.

Poliția din Peru anunță că 13 persoane, printre care și turiști europeni, au fost ucise într-un accident de avion în sudul țării, în apropierea liniilor de la Nazca. Autoritățile au confirmat că nu există supraviețuitori.

Autoritățile locale din Nazca au precizat că 11 turiști și doi piloți au murit când avionul de tip Cessna Grand Caravan s-a prăbușit în zona Pueblo Viejo, la aproximativ 6 km de orașul Nazca și la circa 12 km de amplasamentul Liniilor Nazca.

Pasagerii au fost identificați ca fiind șapte italieni, doi germani – despre care se crede că formau un cuplu – și doi spanioli. Pilotul și copilotul, Americo Salazar Cuellar și Irenka Del Carpio, au murit și ei în accident.

Avionul decolase din orașul Pisco, din apropiere, în jurul orei 13:00, ora locală, pentru un zbor turistic deasupra Liniilor Nazca. Câteva minute mai târziu, aeronava a pierdut contactul cu turnul de control și s-a prăbușit la ora 13:20, au raportat reprezentanții poliției. Cauza tragediei este încă necunoscută, iar autoritățile locale au anunțat deschiderea unei anchete.

„Avem informații că 11 pasageri și doi membri ai echipajului au murit. Având în vedere gravitatea accidentului, nu există supraviețuitori. Am recuperat patru cadavre până acum”, a declarat maiorul de poliție Jorge Andrade.

„Investigația accidentului și supravegherea operațiunilor aeriene sunt responsabilitatea autorităților competente, care vor determina cauzele și vor stabili răspunderea în conformitate cu legea”, se arată într-un comunicat al municipalității din Nazca, emis sâmbătă.

Ministerul Turismului din Peru și-a exprimat, într-un comunicat oficial, „profunda durere față de moartea tragică a turiștilor și a membrilor echipajului”.

Pe rețelele sociale au apărut înregistrări video în care pompierii și polițiștii pot fi văzuți lucrând printre resturile avionului care fumega în deșert. Imaginile par să arate trupuri neînsuflețite întinse pe nisip.

Acest nou accident aviatic mortal nu este însă primul produs în zona sitului patrimoniului mondial UNESCO, care atrage în fiecare an sute de mii de turiști. De ani de zile, mai mulți operatori concurează pentru a oferi zboruri deasupra liniilor emblematice, vechi de aproape două milenii, iar în acest context au existat îngrijorări serioase privind siguranța aeronavelor.

În 2022, un alt accident aviatic a provocat moartea a șapte persoane, printre care doi chilieni și trei cetățeni olandezi. În octombrie 2010, patru turiști britanici și doi membri ai echipajului au murit după ce un avion mic, operat de AirNasca, s-a prăbușit la scurt timp după ce survolase Liniile Nazca. La începutul aceluiași an, trei chilieni și patru peruvieni au murit în urma prăbușirii unui Cessna 206. În aprilie 2008, cinci turiști francezi au fost uciși într-un alt accident, însă de această dată pilotul a supraviețuit.

Când un avion se înalță deasupra deșertului înalt din sudul Peruului, peisajul începe treptat să se transforme. Rocile și nisipul își schimbă culoarea, iar pe fondul bej și roșu-ruginiu apar linii albe care se conturează tot mai clar. Fâșii lungi și deschise la culoare traversează deșertul. Liniile se unesc și formează modele geometrice simple: trapeze, linii drepte, dreptunghiuri, triunghiuri și vârtejuri.

Unele vârtejuri și zig-zaguri capătă forme mai distincte: colibri, un păianjen, o maimuță. Așa se arată celebrele linii de la Nazca, subiect al unui mister care durează de peste 80 de ani. Gravurile uriașe din deșert sunt vizibile în întregime doar din aer, ceea ce le conferă un caracter aparte și alimentează numeroase teorii.

Liniile sunt situate într-o regiune aridă din Peru, la puțin peste 320 km sud-est de Lima, în apropierea orașului modern Nazca. În total, au fost identificate peste 800 de linii drepte, aproximativ 300 de figuri geometrice și circa 70 de modele de animale și plante, cunoscute și sub numele de biomorfe. Unele linii drepte se întind pe o distanță de până la 48 de kilometri, iar biomorfele au dimensiuni cuprinse între 15 și 360 de metri, unele la fel de mari precum clădiri celebre.

Arheologul peruvian Toribio Mejia Xesspe a fost primul care a studiat sistematic liniile, în 1926. Totuși, pentru că desenele sunt aproape imposibil de identificat de la nivelul solului, ele au ajuns cunoscute publicului larg abia odată cu dezvoltarea aviației, când piloții de avioane comerciale au început să le observe de la mare înălțime în anii 1930.

Profesorul american Paul Kosok a venit în Peru pentru a le investiga și, pe 22 iunie 1941, s-a trezit stând chiar la capătul unei linii. El a descris întinderea de 310 mile pătrate de deșert înalt drept „cea mai mare carte de astronomie din lume”. După Kosok, cercetările au fost continuate de germanca Maria Reiche, cunoscută mai târziu ca Doamna Liniilor.

Reiche a studiat liniile timp de aproximativ 40 de ani. A susținut cu hotărâre teoriile sale privind scopul astronomic și calendaristic al desenelor și a obținut în 1974 o bursă National Geographic pentru munca ei. S-a luptat aproape singură pentru a proteja situl, mutându-se chiar într-o căsuță de lângă deșert, pentru a putea veghea personal asupra liniilor și a le apăra de vizitatori neglijenți.

Liniile sunt cunoscute sub numele de geoglife – desene imense pe sol, realizate prin îndepărtarea rocilor și a stratului superficial de pământ pentru a crea imagini contrastante. Pietrele de la suprafață s-au oxidat și s-au închis la culoare, căpătând o nuanță intens ruginită. Atunci când primii 30-38 cm de rocă sunt îndepărtați, se dezvăluie un nisip deschis la culoare, care scoate în evidență conturul desenelor.

Clima joacă un rol esențial în conservarea lor. În zonă există foarte puține ploi, aproape deloc vânt și eroziune minimă. Din acest motiv, desenele expuse au rămas, în mare parte, intacte timp de 500 până la 2000 de ani, ceea ce contribuie la statutul lor unic și la enigma din jurul lor.

Cercetătorii consideră că majoritatea liniilor au fost create de poporul Nazca, o civilizație care a prosperat între anii 1 și 700 d.Hr. Acești oameni au dezvoltat sisteme complexe de irigații și au trăit într-un mediu extrem de arid, unde apa era o resursă rară și prețioasă.

Teoriile astronomice formulate de Kosok și Reiche au dominat discuțiile până în anii 1970. Atunci, un grup de cercetători americani a ajuns în Peru pentru a analiza din nou liniile. Noul val de cercetări a început să conteste interpretările strict astronomice și a adus în prim-plan o viziune arheo-astronomică sau chiar ritualică, în paralel cu apariția teoriilor radicale despre extratereștri și „astronauți antici”.

Johan Reinhard, explorator asociat cu National Geographic, a propus o abordare multidisciplinară în studiul liniilor: „Uitați-vă la marele sistem ecologic, ce este în jurul orașului Nazca, unde se aflau oamenii Nazca”. El a sugerat că trebuie luate în calcul geografia, clima, resursele de apă și credințele locale.

Într-o regiune care primește în medie doar aproximativ 20 de minute de ploaie pe an, este evident că apa reprezenta un element central în viața comunităților. Lipsa resurselor i-a determinat pe oameni să caute soluții și să dezvolte ritualuri complexe legate de ploi și fertilitate.

„Se pare că majoritatea liniilor nu indicau nimic la orizontul geografic sau ceresc, ci mai degrabă duceau către locuri unde se desfășurau ritualuri pentru a obține apă și fertilitatea culturilor”, a scris Reinhard în cartea sa "Liniile Nazca: O nouă perspectivă asupra originii și semnificațiilor lor".

Și Anthony Aveni, fost beneficiar al unor granturi National Geographic, susține această interpretare: „Descoperirile noastre au arătat clar că liniile drepte și trapezoizii sunt legate de apă... dar nu sunt folosite pentru a găsi apă, ci mai degrabă pentru ritualuri.”

„Trapezoizii sunt spații mari și largi în care oamenii pot intra și ieși. Ritualurile erau probabil legate de nevoia antică de a împăca sau de a plăti o datorie față de zei... probabil de a implora apa”, explică Aveni, subliniind dimensiunea religioasă a acestor manifestări.

Reinhard atrage atenția și asupra modelelor spiralate și a altor motive similare, care au fost identificate și în alte situri antice din Peru. Simbolismul animalelor este foarte răspândit în zona Andină și se regăsește clar în biomorfele de pe câmpia Nazca: păianjenii sunt considerați un semn al ploii, colibri sunt asociați cu fertilitatea, iar maimuțele provin din Amazon, o regiune în care apa este din abundență.

„Nicio evaluare singulară nu dovedește o teorie despre linii, dar combinația dintre arheologie, etnoistorie și antropologie construiește un caz solid”, spune Reinhard. Astfel, misterul liniilor de la Nazca nu este pe deplin rezolvat, însă cercetările moderne conturează imaginea unui vast peisaj sacru, legat de apă, fertilitate și cosmologie, care continuă să fascineze lumea întreagă.