Țara paradoxurilor economice: Creșterea economică din ultimii cinci ani, urmată de cea mai mare datorie publică din UE până în 2027

Italia va avea cea mai mare datorie din Europa în doar trei ani, conform Scope Ratings, care a solicitat un plan pentru a echilibra finanțele publice ale țării. Datoria publică a Italiei este setată să depășească Grecia ca proporție din PIB, potrivit analizei. Situația este cu atât mai paradoxală cu cât economia italiană a înregistrat o creștere în ultimul trimestru al anului 2023, în contrast cu Germania, care s-a aflat în scădere după criza energetică din ultimii doi ani.

Percepția generală era cea a unei economii salvatoare, în Zona Euro, în special considerând investițiile masive în eficiența energetică și a sprijinului financiar substanțial din partea UE prin schema Next Generation EU.

Cu toate acestea, în ciuda unei scăderi a șomajului și a unei reduceri a primei de risc a datoriei, sustenabilitatea pe termen lung a creșterii Italiei rămâne incertă, necesitând reforme structurale și fiscale continue pentru a menține progresul economic, spun economiștii europeni.

Perspectiva ca profilul finanțelor publice ale Italiei să se contureze rapid pune presiune asupra coaliției premierului Giorgia Meloni pentru a lua măsuri corective. Datoria publică, ca procent din PIB, a scăzut semnificativ mai mult decât s-a prevăzut anul trecut la 137,3%, dar acest avantaj se inversează acum — o traiectorie recunoscută în prognozele oficiale, argumentează Bloomberg:

„Guvernul Italiei trebuie să conceapă și să implementeze un plan credibil de consolidare fiscală pe termen mediu pentru a stabiliza datoria publică, având în vedere provocările costurilor ridicate ale dobânzii, stimulentele fiscale excesive din trecut și întârzierile în cheltuielile pentru planul de recuperare care stimulează creșterea,” a scris Eiko Sievert, analist la Scope, potrivit sursei citate.

Analistul estimează că țara are nevoie de economii cumulative de 135 miliarde de euro (146 miliarde de dolari) în următorii cinci ani pentru balanța sa primară — măsura care compară veniturile cu cheltuielile, înainte de costurile dobânzilor. Acest calcul presupune o creștere anuală medie de 1% și o inflație de 2%. „Îmbunătățirea eficienței și calității cheltuielilor publice, consolidarea sustenabilității sistemului de pensii și îmbunătățirea conformității fiscale vor fi critice,” a spus Sievert.

Investitorii i-au acordat lui Meloni clemență, explică analiștii Bloomberg, în contextul în care diferența dintre valoarea obligațiunilor de stat italiene și cele germane — un indicator cheie al riscului în regiune — a scăzut la începutul anului 2024 la un minim de doi ani.

Potrivit Euronews, Fondul Monetar Internațional (FMI) îndeamnă Italia să abordeze problema datoriei publice în creștere, proiectată să ajungă la 145% din PIB. FMI a solicitat ajustări fiscale urgente și reforme structurale pentru a asigura stabilitatea economică și sustenabilitatea pe termen lung a datoriei printr-un avertisment oficial trimis guvernului italian.

În declarația finală în urma misiunii de consultare din 2024, FMI a observat că economia Italiei a demonstrat reziliență, recuperându-se după impactul dublu al pandemiei și al creșterii prețurilor la energie. Această recuperare a fost în mare măsură stimulată de o revenire în turism și de un suport politic substanțial. Misiunea FMI, condusă de Rachel van Elkan, a subliniat, de asemenea, necesitatea urgentă ca Italia să implementeze ajustări fiscale mai rapide decât cele planificate pentru a asigura sustenabilitatea datoriei pe termen lung și pentru a consolida reziliența economică, arată sursa citată.

În ciuda acestei recuperări, totuși, creșterea produsului intern brut al Italiei a încetinit recent la 0,9% în 2023 și la 0,6% an la an în primul trimestru al anului 2024, cu o prognoză de creștere de 0,7% pentru 2025. Perspectiva fiscală cea mai sumbră mapată de FMI se referă la politicile fiscale expansioniste care au menținut deficitul și datoria publică la niveluri foarte ridicate, crescând primele de risc ale Italiei și împiedicând investițiile sectorului privat.

Astfel, FMI preconizează că datoria publică a Italiei va ajunge la aproximativ 140% din PIB în 2024 și se așteaptă să continue să crească până la 145% din PIB până la sfârșitul perioadei prognozate.

„În ultimii ani, Italia a înregistrat o recuperare relativ puternică care, împreună cu surpriza inflației, a îmbunătățit temporar perspectivele fiscale. Dar, în viitor, dinamica nu este favorabilă, cu creșterea economică proiectată să încetinească și apoi să se recupereze, dar rămânând modestă, în același timp în care costul efectiv al finanțării datoriei va crește”, a spus Vitor Gaspar, directorul Departamentului pentru Afaceri Fiscale al FMI potrivit Euronews.

Gaspar a notat că Italia se confruntă cu presiuni de cheltuieli similare cu alte țări, generate de o populație îmbătrânită și de necesitatea investițiilor prioritare în tehnologia verde și în tehnologia digitală și a informației. El a subliniat importanța unei ajustări fiscale credibile și anticipate pentru a plasa datoria publică pe o cale sustenabilă de scădere.

Italia ar trebui să obțină surplus primar de 3% din PIB până în 2025-26. Aceste rezultate ar putea fi obținute, spun analiștii FMI, prin eliminarea subvențiilor pentru renovarea locuințelor și a măsurilor de compensare a inflației. FMI consideră că această ajustare poate fi realizată cu un impact limitat asupra creșterii dacă coincide cu creșterea cheltuielilor legate de reformele din Planul Național pentru Redresare și Reziliență din țară.

Totodată, pasivele de credit fiscal acumulate vor adăuga în continuare la datoria Italiei în anii următori. O trecere la contabilitatea pe bază de numerar pentru creditele fiscale nou autorizate pentru locuințe, conform legislației recente, este de așteptat să ajute la gestionarea mai eficientă a acestei probleme, arată sursa citată. Mai mult, FMI subliniază importanța implementării complete a PNRR și dezvoltarea unui plan structural fiscal pe termen mediu care să se concentreze pe infrastructura publică critică, cercetare, inovare și reforma educației.

În același timp, deși sistemul bancar italian rămâne solid, ratele ridicate ale dobânzilor și reducerea tampoanelor de lichiditate ar putea slăbi capacitatea de plată a datoriei debitorilor. FMI recomandă utilizarea profiturilor bancare ridicate actuale pentru a consolida tamponul de capital și pentru a îmbunătăți mecanismele de gestionare și eliminare a datoriilor neperformante.

Politicile ar trebui să se concentreze pe sporirea productivității muncii prin educație și dezvoltarea competențelor și pe eliminarea decalajelor de investiții, spun economiștii. Practic, sporirea participării forței de muncă, în special în rândul femeilor, și abordarea ratelor scăzute ale natalității sunt, de asemenea, esențiale pentru creșterea sustenabilă.

În final, FMI a avertizat că, fără astfel de ajustări, spațiul fiscal limitat al Italiei ar putea fi insuficient pentru a gestiona potențiale șocuri de aprovizionare sau volatilitatea prețurilor la mărfuri generate de conflicte regionale sau alte perturbări globale. Acest lucru ar putea duce la o reevaluare a obligațiunilor guvernamentale italiene, exacerbând dinamica datoriei publice și reînviind preocupările legate de legăturile suverane-bancare-corporative.

În februarie, POLITICO relata faptul că economia italiană a crescut cu 0,5% în ultimul trimestru al anului 2023, în timp ce creșterea Germaniei, în ciuda forței sale manufacturiere, a scăzut cu 0,2%. Majoritatea statisticilor economice europene plasau practic la finele anului trecut și începutul lui 2024 economia italiană în creștere, în disonanță deschisă cu parcursul finanțelor germane. În februarie, Banca Națională a Italiei prevedea o creștere de 0,6% în 2024, în timp ce Deutsche Bundesbank preconiza doar 0,4% pentru Germania.

Creșterea de atunci cu jumătate de procent a Italiei nu este mare, dar arăta că unele percepții despre economia europeană sunt — cel puțin pentru moment — în contradicție cu realitatea. Cu alte cuvinte, deși economia italiană avea și anul trecut probleme grave cu datoria publică, dezechilibre fiscale și perspective incerte pe termen lung la nivel de echilibru macroeconomic, percepția publică la nivel european s-a concentrat mai mult asupra declinului economiei germane, punctează economiștii.

Practic, în ultimul an, pe fondul repercusiunilor macroeconomice ale războiului din Ucraina, geopolitica a subminat poziția Germaniei pe fondul înțelegerilor trecute pentru energie ieftină din Rusia și pe aprofundarea comerțului cu China. Iar Bundesbank a avertizat luna trecută că acest proces ar putea deveni mult mai rău dacă acțiunile Chinei, de exemplu împotriva Taiwanului, ar cauza o nouă ruptură în modelele comerciale, a notat POLITICO. Mai exact, Franco Bruni, vicepreședinte al Institutului pentru Studii Politice Internaționale din Milano, a menționat la începutul anului că poziția Germaniei în fruntea lanțului de producție european a făcut-o deosebit de vulnerabilă la încetinirea continuă a Chinei. Aproximativ 8% din exporturile germane au mers în China în 2020, dar în noiembrie anul trecut, au reprezentat doar puțin peste 5% și au scăzut cu 13% pe an. În contrast, doar 2,6% din exporturile italiene au mers în China în 2022.

În condițiile în care slăbiciunile proprii economiei Germania reverberează invariabil în Zona Euro, producția italiană, în general, a suferit de la sfârșitul boomului pandemic, iar întreaga Europă de Sud — nu doar Italia — a beneficiat de o schimbare în cheltuieli spre servicii, în special turism, în ultimii ani. Dar cifrele de la Centrul de Studii Turistice din Florența sugerează că revenirea s-a cam epuizat, companiile așteptând rezervări relativ stabile în prima parte a acestui an, arată sursa citată.

Potrivit analiștilor POLITICO, totodată, economia Italiei părea anul trecut să se afle într-o creștere fulminantă în contextul în care sub fostul prim-ministru Giuseppe Conte, Italia a profitat la maximum de situația extraordinară creată de pandemie pentru a aloca peste 100 de miliarde de euro pentru îmbunătățirea eficienței energetice a fondului locativ, în mare parte printr-o schemă de credite fiscale cunoscută sub numele de „superbonus”. Giorgia Meloni, care conduce țara din octombrie 2022, a închis aproape complet schema la sfârșitul anului trecut, spunând că este o subvenție inacceptabilă care aducea beneficii în general celor mai înstăriți.

În contrast, Germania a avut dificultăți cu implementarea subvențiilor de mediu din cauza „frânei datoriei", o politică destinată limitării drastice a împrumuturilor pentru ca limita deficitul bugetar la sub 0,4% din PIB. Practic, raportul Scope Ratings și ultima evaluare sumbră a FMI validează prognoza făcută de analiștii europeni în februarie, cu privire la impactul pe termen lung al cheltuielilor mari ale Italiei asupra creșterii economice. Deși Italia părea să performeze mai bine anul trecut, creșterea se dovedește nesustenabilă în condițiile în care influxul de capital european și politicile fiscale nu au ținut în frâu datoria publică și deficitul bugetar.