Sfaturi esențiale pentru prevenirea otitei externe pe timp de vară

Această infecție dureroasă care provoacă mâncărime poate să îți strice distracția de vară. Iată cum o poți preveni. Otita externă, cunoscută și ca „urechea înotătorului”, este o infecție a canalului auditiv extern care poate afecta nu doar pasionații de apă, dar și pe cei care transpiră mult, fac dușuri frecvente sau trăiesc în climate umede.

Aproape 1 din 10 persoane va experimenta această infecție la un moment dat în viață. Este de așteptat ca vara să fie sezonul de vârf pentru otita externă. Atât adulții, cât și copiii pot face otită externă, iar persoane cu imunitate scăzută, diabet, sau alte afecțiuni sunt la un risc crescut și pot avea complicații.

Nu trebuie confundată cu senzația deranjantă de apă prinsă în ureche. Otita externă acută îți atrage atenția imediat. „Este extrem de dureroasă”, spune Dr. Sapna Singh, medic pediatru și director medical la Texas Children's Pediatrics din Houston. „Am văzut adolescenți venind la cabinet plângând.” Canalul auditiv poate deveni mâncărimos, umflat și poate elimina lichid sau un exudat urât mirositor.

Vestea bună este că, cu picături prescrise, majoritatea pacienților se simt mai bine în câteva zile. Totuși, medicii recomandă evitarea apei în urechi timp de o săptămână sau mai mult, în funcție de cât de gravă este infecția. Dacă nu este tratată, pot apărea complicații, inclusiv cronice și, rareori, infecții care se extind dincolo de canalul auditiv.

Combinația dintre umiditatea prinsă în canalul auditiv și chiar o mică leziune poate declanșa otita externă, spune Dr. Mallory Raymond, medic ORL la Mayo Clinic, Jacksonville, Florida. O simplă zgârietură cu unghia poate afecta pielea delicată a canalului auditiv, creând o poartă de intrare pentru infecție.

Bacteriile, întâlnite des în jacuzzi, piscine sau ape deschise, sunt cauza principală în cazul majorității infecțiilor. În ciuda numelui, poți dezvolta otită externă și fără să înoți. Dr. Anthony Tolisano, medic ORL la Walter Reed National Military Medical Center din Bethesda, Maryland, observă adesea cazuri la pacienți care poartă aparate auditive, acestea putând reține mici cantități de apă.

De obicei, un medic de familie poate diagnostica infecția care se tratează cu picături antibacteriene. Dacă nu te simți mai bine în una sau două săptămâni, Dr. Tolisano recomandă să consulți un specialist pentru a exclude alte posibile probleme.

Deși mai rar, ciupercile pot fi și ele vinovate, în special în regiunile umede și tropicale, explică Dr. John Cho, medic ORL la Hawai'i Pacific Health în Honolulu — motiv pentru care este important să îți verifici urechea pentru a primi tratamentul corect.

Pentru a evita otita externă în viitor, este important să previi retenția apei în canalul auditiv. Totuși, dacă urechile tale se simt umede sau te mănâncă, rezistă tentației de a folosi bețisoare de urechi, care pot provoca micro-leziuni sau pot lăsa fibre de bumbac în canal.

„Cuvântul Q-Tip este un cuvânt tabu printre medicii ORL”, spune Dr. Tolisano. „Se simte bine, nu-i așa? Dar oamenii nu își dau seama cât de delicată este de fapt pielea de acolo.”

Curățarea urechilor cu bețișoare poate, de asemenea, să distrugă protecția naturală împotriva infecțiilor: cerumenul. „Urechile se curăță singure”, explică Dr. Cho. Cerumenul apără urechea de microbi și impurități.

În schimb, pentru a-ți usca urechile în siguranță după ce ieși din apă, Dr. Raymond recomandă folosirea unui uscător de păr, setat pe o temperatură joasă și ținut la o distanță de cel puțin 30 cm de ureche.

Pentru cei care petrec mult timp în apă, Dr. Raymond sugerează clătirea canalului auditiv cu un amestec de apă, oțet alb distilat și alcool sanitar după fiecare baie. Acest amestec ajută la eliminarea bacteriilor și la restabilirea pH-ului natural al urechii.

Curățarea și îndepărtarea regulată a dispozitivelor precum căștile, mai ales după activități cu multă transpirație, poate reduce riscul acumulării de apă, și implicit, de infecție. Unele dovezi sugerează că pauzele regulate de la utilizarea căștilor sunt benefice în prevenirea otitei externe.

Otita externă este, în general, un episod izolat, conform experților. Totuși, acele persoane cu canale auditive înguste sau afecțiuni cum ar fi eczema, pot avea cazuri recurente. Mulți dintre pacienții Dr. Singh predispuși la infecții poartă dopuri de urechi combinate cu căști de înot sau benzi speciale când sunt în apă. Pentru copii, este indicat consultarea unui pediatru înainte de a folosi dopuri sau picături comerciale.

Dacă disconfortul sau durerea persistă câteva zile, în pofida măsurilor de prevenție sau dacă ai primit picături dar nu te simți mai bine, consultă un medic. „Durerea extremă este întotdeauna un semnal de alarmă”, spune Dr. Raymond. „Este un motiv clar pentru a merge să îți fie verificate urechile.”