Sfatul nutriţionistului Tamara Șchiopu // ECO – Mituri și adevăruri

Produsele „eco” sunt mai sănătoase, pentru că producătorii nu folosesc chimicale, hormoni și conservanți în cultivarea și prelucrarea lor.

În ultimul timp, interesul populației din R. Moldova către produsele „eco” a sporit enorm. Mămici care se deranjează de sănătatea copiilor, tineri, vegetarieni și vegani, persoane în vârstă, bolnavi care suferă de diferite maladii. Fiecare dorește să fie sănătos, să trăiască cât mai mult și să se bucure de viață. Și fiecare leagă produsele „eco” de mâncarea sănătoasă, nu fiecare însă cunoaște ce înseamnă, de fapt, „eco” și de unde să facă rost de asemenea produse. Despre aceste chestii vom discuta în cadrul unui eveniment deosebit, „ECO LOCAL – între mit și realitate”, la 21 mai, în or. Chișinău.

Dicționar Eco

Prin cuvintele „eco”, „organic” și „bio” se subînțelege același lucru – produse cultivate și procesate după regulile agriculturii ecologice. Motivul din care uneori ele se numesc „eco”, alteori „bio” sau „organic” este că în diferite țări aceste produse trec sub diferite denumiri. De exemplu, în Marea Britanie și SUA ele sunt numite „organice”, în majoritatea țărilor europene - „bio”, iar în R. Moldova și Olanda - „eco” sau uneori „ecologic pure”.

Și încă ceva. Cuvintele „natural”, „curat”, „tradițional”, „sănătos” nu pot fi substituite cu „eco”=”organic”=„bio” și nu pot fi folosite în acest context. Asemenea noțiuni nu sunt acceptate de nicio agenție de certificare ecologică din lume. Aceste cuvinte înscrise pe ambalajul unor produse, de exemplu „suc natural”, „salam tradițional”, „pâine sănătoasă”, „miere curată” sunt mai curând un procedeu de promovare, care descrie conținutul sau metoda de preparare a unui produs, dar nicidecum nu atestă metoda de cultivare a materiei prime.

Ghidul consumatorului Eco

Și vă mai spun un secret. Cuvintele „eco”, „bio” sau „organic” citite pe ambalajul unor produse nu înseamnă absolut nimic, dacă acestea nu sunt însoțite de sigla agenției care certifică aceste produse ca fiind, într-adevăr, „eco”.

Pe lângă aceste sigle, produsele „eco” din Uniunea Europeană trebuie să poarte în mod obligatoriu și sigla „eco” UE. Republica Moldova, deși are câteva linii de produse „eco”, deocamdată nu posedă logotipul național, sau dacă și îl are, acesta e ascuns undeva prin ministere, pentru că eu nu l-am putut găsi.

Dacă cumpărați un produs alimentar pe care scrie „eco” sau „bio”, sau „organic”, iar sigla respectivă lipsește, să știți că acest produs nu este „eco” și de fapt producătorul încalcă legile internaționale referitoare la astfel de produse.

Cafenele Eco

Același lucru se referă și la restaurante, cafenele și meniurile lor. Dacă bucatele propuse sunt însoțite de calificarea „eco”, dar fără sigla respectivă, patronul localului de asemenea încalcă legea.

Ați putea să auziți de la acel patron sau de la chelner că în bucatele respective s-au folosit ingrediente „eco”. Regulile stipulează clar că minimum 95% de ingrediente trebuie să fie cu certificate „eco”, ca un produs prelucrat, de exemplu o plăcintă, un sos, o înghețată să fie considerate „eco”.

Din păcate, în R. Moldova nu există un mecanism de control și sancțiuni pentru încălcarea acestor legi, de aceea foarte mulți consumatori sunt induși în eroare, procurând produse „eco”, care în realitate sunt produse obișnuite.

Evenimentul din 21 mai vine să vă explice aceste momente, dar și să dezvăluim niște mituri despre produsele „eco”. Totodată, pe 21 mai vom descoperi atât producători ecologici autohtoni, cât și produsele lor.

Minimum 95% de ingrediente trebuie să fie cu certificate „eco”, pentru ca un produs prelucrat să fie considerat „eco”.