Scriitorul Ion Druță, stabilit la Moscova, a decedat la vârsta de 95 de ani

Scriitorul Ion Druță, stabilit la Moscova din anul 1959, s-a stins din viață în dimineața zilei de joi, 28 septembrie, la vârsta de 95 de ani.

„Vestea tristă vine de la nepoata scriitorului, care i-a fost alături în ultimele clipe din viață”, anunță Ministerul Culturii de la Chișinău.

„Sincere condoleanțe rudelor, celor apropiați, cititorilor și tuturor celor marcați de opera sa nemuritoare!”, se arată în mesajul instituției.

Ion Druță s-a născut pe 3 septembrie 1928, în comuna Horodişte, fostul judeţ Soroca.

Potrivit unei bibliografii realizate de Editura Cartier, cele dintâi povestiri ale lui Druță îi sunt publicate la începutul anilor ’50. Primul volum de schiţe şi nuvele „La noi în sat” vede lumina zilei în 1953, fiind urmat de alte povestiri, apoi de romanul „Frunze de dor” (scris în 1955, publicat în 1957). Colaborează cu ziarele „Ţăranul Sovietic”, „Moldova socialistă” şi revista „Femeia Moldovei”. Absolvă cursurile Superioare de Literatură de pe lângă Institutul de Literatură „A. M. Gorki” al Uniunii Scriitorilor din URSS (1957).

Autor al romanului „Povara bunătăţii noastre”, Ion Druță s-a stabilit la Moscova în 1959.

Ca dramaturg, este autorul unui şir de piese montate cu succes atât în RSSM, cât şi pe scenele multor teatre din fosta URSS şi din străinătate: „Casa mare” (1961), „Doina” (1968), „Păsările tinereţii noastre” (1971), „Horia” (1973), „Frumos şi sfânt” (Sfânta sfintelor 1974), „Cervius divinus” (1975), „Întoarcerea ţărânei în pământ” (Plecarea lui Tolstoi; 1978), „Apostolul Pavel” (1996) şi multe altele.

În 1967 i se decernează Premiul de Stat al RSS Moldoveneşti pentru nuvela „Ultima lună de toamnă” şi romanul „Balade din câmpie”. Scriitor bilingv, publică la Moscova în limba rusă mai multe volume de proză, eseistică şi dramaturgie. Deţine titlurile de Scriitor al Poporului (1988), membru de onoare al Academiei Române (1990) şi membru titular al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (1992). Laureat al Premiului de Stat al R. Moldova în domeniul literaturii (2008) și al Premiului Constantin Brâncoveanu, secțiunea Literatură (2014).

Opera sa include, de asemenea, romanele „Clopotniţa” (1972), „Întoarcerea țărânei în pământ” (1974) şi „Biserica Albă” (1983). Pentru copii scrie „Balada celor cinci motănași”, „Povestea furnicii”. În 2020, a publicat un almanah epistolar cu titlul „Despărțirea apelor”.