Sărăcia în rândul copiilor lovește puternic țările bogate: Costa Rica, SUA și Spania în top, România cu 17,7% dintre minori sub pragul sărăciei în 2023

Costa Rica înregistrează cea mai ridicată rată a sărăciei în rândul copiilor dintre economiile analizate, ajungând la 29,6%, fiind urmată de Israel cu 23,2%.

Mai mult de unul din cinci copii din Spania și din Statele Unite trăiesc sub pragul sărăciei, ceea ce indică o problemă socială de amploare chiar și în țări cu economii dezvoltate.

La polul opus, Finlanda are cea mai scăzută rată a sărăciei în rândul copiilor – 4,6%, în timp ce media pentru economiile membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) este de aproximativ 12%.

Rata sărăciei în rândul copiilor variază foarte mult între economiile OECD, de la mai puțin de 5% în Finlanda până la aproape 30% în Costa Rica.

Analiza prezintă o ierarhizare a țărilor OECD în funcție de ponderea copiilor cu vârste între 0 și 17 ani care trăiesc sub pragul sărăciei în anul 2023. Pragul sărăciei este definit ca jumătate din venitul mediu al gospodăriilor la nivel de populație totală, ceea ce înseamnă că este un indicator relativ, raportat la standardul de viață intern al fiecărei țări. Astfel, două state pot avea aceeași rată a sărăciei, dar niveluri absolute de venit foarte diferite pentru gospodăriile clasificate drept sărace.

Datele provin din Baza de date privind distribuția veniturilor a OECD, fiind cele mai recente disponibile (pentru anul 2023) la nivelul lunii august 2026. Sunt incluse statele membre OECD, dar și Bulgaria, Croația și România, aflate în proces de aderare.

Costa Rica se detașează net în clasament. Cu o rată a sărăciei în rândul copiilor de 29,6%, aceasta o depășește cu 6,4 puncte procentuale pe Israel, țara aflată pe locul al doilea, cu 23,2%.

Costurile ridicate ale vieții, împreună cu dimensiunea mare a economiei informale, sunt printre factorii care fac ca gospodăriile cu copii să fie deosebit de vulnerabile la sărăcie.

Clasamentul principalelor țări după ponderea copiilor care trăiesc sub pragul sărăciei (vârste 0–17 ani) în 2023 arată astfel:

1. Costa Rica – 29,6%
2. Israel – 23,2%
3. Spania – 21,5%
4. Statele Unite – 21,1%
5. Bulgaria – 19,1%
6. România – 17,7%
7. Regatul Unit – 15,8%
8. Italia – 14,5%
9. Canada – 14,0%
10. Luxemburg – 13,5%
11. Lituania – 12,8%
12. Slovacia – 12,8%
13. Portugalia – 12,5%
14. Croația – 12,3%
15. Grecia – 12,3%
16. Franța – 12,0%
17. Ungaria – 11,3%
18. Letonia – 10,0%
19. Austria – 9,8%
20. Germania – 9,1%

În Israel, una dintre țările OECD cu populație foarte tânără, sărăcia în rândul copiilor este concentrată în principal în două grupuri: evreii ultraortodocși (Haredi) și arabii israelieni, unde aproape jumătate dintre copii trăiesc sub pragul sărăciei, cu rate apropiate de 50%.

Statele Unite au a patra cea mai ridicată rată a sărăciei în rândul copiilor dintre țările OECD, 21,1%, imediat după Spania, care are 21,5%.

În pofida nivelului ridicat de avere la scară națională, aproape unul din cinci copii americani trăiește în gospodării cu venituri sub jumătate din venitul median național. Acest fapt subliniază diferența dintre bogăția totală a unei țări și modul în care veniturile sunt distribuite între gospodăriile cu copii.

De asemenea, numărul gospodăriilor aflate în sărăcie variază foarte mult de la un stat american la altul, ceea ce accentuează caracterul inegal al distributiei veniturilor.

În nordul Europei se înregistrează unele dintre cele mai scăzute rate ale sărăciei la copii. Finlanda are 4,6%, Slovenia 6,2%, Irlanda 6,8%, iar Norvegia 6,9%.

Diferența dintre extreme este notabilă: rata sărăciei în rândul copiilor din Costa Rica este de peste șase ori mai mare decât cea din Finlanda. Patru țări din clasament au rate de peste 20%, în timp ce zece țări au niveluri sub 9%.

Fiind un indicator relativ, construit în funcție de venitul median al fiecărei țări, măsura OECD arată mai ales cum se situează copiii în cadrul distribuției interne a veniturilor, și mai puțin diferențele de standard de viață absolut între state. Astfel, înțelegerea acestor date presupune raportarea lor la contextul social și economic al fiecărei țări.