Să păstrăm tradiția bătăii la fund!

Trustia, elegii politikoase

Cu mare satisfacție creștinească, pravoslavnică am aflat că parlamentul Rusiei a votat în prima lectură o lege prin care bătaia în familie - cu palma, pumnul, varga, cureaua etcetera și viceversa – nu trebuie considerată o crimă, ci „tradiție a autorității părintești” și, prin urmare, merită să fie apărată și păstrată ca specific național. Noutatea e cu atât mai plăcută, cu cât inițiativa legislativă vine din partea unei femei-deputate, Elena Mizulina, președinta comisiei pentru problemele familiei și femeii. „În cultura familiei tradiționale rusești, relațiile părinte-copil sunt construite pe autoritatea puterii părintești. Legea trebuie să sprijine această tradiție a familiei”, a spus ea în ședința Parlamentului. „Nu se poate ca pentru o palmă oamenii să fie trimiși la închisoare pentru doi ani și etichetați drept criminali pentru restul vieții lor!”, a punctat Mizulina, citată de bibisi. Și are dreptate.

368 de deputați patrioți, ruși adevărați, au votat pentru, iar unul trădător, agent străin incontestabil, a votat împotrivă.

Acum stau și mă gândesc că deputații noștri vânduți americanilor nu vor avea curajul să apere tradițiile noastre strămoșești ca deputații ruși. De ce trebuie să ne luăm noi după homosexualii și lesbienele europene care interzic până și bătaia la cur? Înțelepciunea noastră populară spune că bătaia e rupă din rai, că bătaia la copii e ca buruiana de leac, că mama unde lovește, carnea crește. Să batem copiii, căci dacă nu-i vom bate la timp, ne vor bate ei pe noi când vor crește mari! Îmi amintesc că tatăl meu m-a lovit odată la cap, fiindcă n-am învățat cum se cuvine poezia „Cățeluș cu părul creț”. Și lovitura a avut efect educațional extraordinar: din toate poeziile învățate la școală, doar pe aceasta o știu bine până acum, pe celelalte le-am uitat!

Al vostru ingredient, gamosepal, Ion Buraga