Rusia, acuzată că abuzează de sistemul Interpol pentru a urmări opozanți și judecători ai Curții Penale Internaționale în străinătate

Mii de dosare furnizate de un informator din interiorul Interpol scot la iveală, pentru prima dată, amploarea folosirii evidente de către Rusia a agenţiei internaţionale de poliţie pentru a‑şi viza criticii din străinătate. Datele arată utilizarea sistematică a mecanismelor Interpol pentru urmărirea opozanţilor, a oamenilor de afaceri indezirabili pentru Kremlin şi a jurnaliştilor, sub pretextul unor acuzaţii penale.

Informaţiile analizate relevă că Rusia foloseşte listele de persoane căutate ale Interpol pentru a cere arestarea unor astfel de persoane, pretinzând că ar fi comis infracţiuni. Analiza datelor sugerează, de asemenea, că, în ultimul deceniu, unitatea independentă de reclamaţii a Interpol a primit mai multe plângeri împotriva Rusiei decât împotriva oricărei alte ţări – de trei ori mai multe decât împotriva statului aflat pe locul doi, Turcia. În plus, plângerile împotriva solicitărilor Moscovei au dus la mai multe cazuri respinse decât în cazul oricărei alte ţări, ceea ce subliniază nivelul de abuz semnalat.

După invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, Interpol a introdus controale suplimentare asupra activităţii Moscovei „pentru a preveni orice potenţială utilizare abuzivă a canalelor Interpol în legătură cu vizarea persoanelor din cadrul sau din afara conflictului din Ucraina”. Cu toate acestea, documentele divulgate indică faptul că aceste măsuri nu au împiedicat Rusia să continue să abuzeze de sistem, iar informatorul susţine că unele dintre cele mai stricte măsuri au fost abandonate în 2025.

Ca reacţie, Interpol afirmă că, anual, mii dintre cei mai periculoşi infractori din lume sunt arestaţi datorită operaţiunilor sale şi că dispune de mai multe mecanisme pentru a preveni utilizarea abuzivă a sistemelor, mecanisme care ar fi fost consolidate în ultimii ani. Totodată, Interpol subliniază că este conştient de impactul potenţial grav al cererilor de arestare asupra vieţii persoanelor vizate.

„Când primeşti o notificare roşie, viaţa ta se schimbă complet”, mărturiseşte Igor Pestrikov, om de afaceri rus a cărui identitate apare în fişierele dezvăluite. Interpol nu este o poliţie globală, ci o organizaţie care ajută forţele de ordine din întreaga lume să coopereze. O notificare roşie este o alertă transmisă tuturor celor 196 de state membre, pentru a localiza şi aresta o persoană. O difuzare roşie este o cerere asemănătoare, dar trimisă doar unor ţări individuale, nu tuturor.

Pestrikov a aflat că numele său figura într-o difuzare roşie după ce a fugit din Rusia, în iunie 2022 – la patru luni de la invazia Ucrainei – şi a cerut azil în Franţa. S-a trezit pus în faţa a două opţiuni: „Să meargă la poliţie şi să spună: «Sunt în sistemul Interpol»” şi să rişte să fie arestat sau să se ascundă. A doua variantă înseamnă însă că „nu poţi închiria un apartament, conturile tale bancare sunt blocate”, ceea ce, spune el, i s-a întâmplat în realitate.

„Eşti mereu nervos, tot timpul”, adaugă el, explicând că se uita constant peste umăr. Pentru siguranţă, fiica lui şi mama ei s-au mutat într-o altă ţară. Poliţia poate „intra în casa ta în orice moment... de aceea te simţi ca un şobolan încolţit”, spune el. „Stresul, nervii, presiunea, lipsa de lege care ţi se impune” sunt elementele care destramă familiile, subliniază Pestrikov.

Acesta a fost acţionar majoritar în mari companii metalurgice din Rusia, privatizate în anii 1990, inclusiv la uzina de magneziu Solikamsk. În lunile dinaintea invaziei Ucrainei din 2022, el afirmă că miniştri ai guvernului l-au presat să oprească exporturile şi să-şi vândă produsele doar pe piaţa internă. Pestrikov a înţeles că aceasta ar fi însemnat, în practică, ca produsele sale să fie folosite pentru producerea de componente destinate echipamentelor militare, cum ar fi avioane de luptă şi tancuri.

Nu era doar o chestiune de preţuri – „să vândă mult mai ieftin şi cui îi spuneau ministerele” –, ci şi una morală: „nimeni nu voia să se implice, nici măcar indirect, în producţia de ceva folosit pentru a ucide oameni”. El consideră că refuzul său de a se conforma, la care se adaugă faptul că soţia sa era, la acea vreme, ucraineană, au dus la naţionalizarea companiilor sale şi la deschiderea unei anchete împotriva lui în Rusia pentru presupuse infracţiuni financiare.

După ce a fugit în Franţa, Pestrikov se temea că va fi urmărit până acolo de către Kremlin, aşa că a contactat Interpol şi a aflat despre cererea de difuzare roşie emisă pe numele său, care trecuse deja de verificările interne ale agenţiei. A decis să o conteste prin Comisia pentru controlul fişierelor Interpolului (CCF) – organismul intern independent de supraveghere – argumentând că solicitarea Rusiei are un caracter fundamental politic.

Constituţia Interpol prevede explicit că organizaţia nu poate fi utilizată „pentru a întreprinde orice intervenţie sau activitate de natură politică, militară, religioasă sau rasială”. După aproape doi ani în care a figurat pe lista persoanelor căutate, CCF a decis că dosarul lui Pestrikov este în principal de natură politică. Documentele CCF, pe care el le-a prezentat, arată că informaţiile furnizate de Rusia erau „generice şi stereotipe” şi că exista o „explicaţie inadecvată” a presupusei infracţiuni. În consecinţă, Interpol a anulat cererea de arestare pe numele său.

Interpol publică doar date sumare privind cererile de arestare declarate nelegitime şi, din 2018, nu mai indică statele care fac obiectul plângerilor şi anchetelor. Această lipsă de transparenţă îngreunează evaluarea reală a dimensiunii problemei. Pentru prima dată însă, documentele divulgate oferă o imagine mult mai amplă asupra fenomenului.

Un set de dosare include o listă de plângeri trimise către CCF. Deşi datele nu sunt complete, ele acoperă un număr mare de ţări. Acolo unde este menţionată ţara solicitantă a arestării, se constată că, de 11 ani, există mai multe plângeri împotriva Rusiei decât împotriva oricărui alt stat. Fişierele arată că, în ultimul deceniu, cel puţin 700 de persoane căutate de Rusia au depus plângeri la CCF, iar în cel puţin 400 de cazuri notificările roşii sau difuzările au fost anulate – o proporţie mai mare decât în cazul oricărei alte ţări, conform datelor analizate.

„Istoric, Rusia a fost unul dintre principalii autori ai notificărilor roşii abuzive”, spune avocatul britanic Ben Keith, care a reprezentat numeroşi clienţi ce încercau să fie şterşi de pe listele de urmăriţi internaţional. El consideră că Interpol se confruntă cu o problemă deosebită atunci când vine vorba despre Rusia, iar eforturile organizaţiei de a preveni abuzurile nu au dat rezultate suficiente. Potrivit lui, există „un flux constant de clienţi” vizaţi de notificări roşii emise de Rusia, clienţi cu legături politice, adesea pro-Ucraina sau implicaţi în dispute corporative.

Avocatul internaţional Yuriy Nemets, specializat în chestiuni ce ţin de Interpol şi extrădare, este de acord că examinarea suplimentară a cererilor de arestare formulate de Rusia, introdusă după invazia pe scară largă a Ucrainei, nu şi-a dovedit eficienţa. El afirmă că ştie despre mai multe cazuri în care cetăţeni ruşi care s-au opus războiului „au fost vizaţi pentru că au vorbit împotriva a ceea ce se întâmplă şi au fost acuzaţi de infracţiuni financiare... sau alte infracţiuni obişnuite şi introduşi în baza de date pe baza acestui fapt”.

În afară de datele despre notificări şi plângeri, sursa din interiorul Interpol a furnizat mii de mesaje schimbate între diverse state prin sistemul intern de mesagerie al organizaţiei, scoţând la iveală o altă cale, mai puţin formală, de a urmări persoane peste hotare. Un mesaj transmis de Moscova autorităţilor de aplicare a legii din Abu Dhabi explica faptul că Interpol respinsese o cerere de notificare roşie, dar Rusia solicita, totuşi, ajutor pentru a afla locul unde se află persoana vizată. Această practică contravine recomandărilor Interpol, care descurajează folosirea canalelor sale în acest fel.

Scurgerile de informaţii includ şi un mesaj ce îl priveşte pe Armen Aramyan, jurnalist care a părăsit Rusia după ce a fost condamnat pentru „implicarea minorilor în activităţi periculoase”, în urma relatărilor sale despre protestele studenţeşti pro-Navalnîi din ianuarie 2021. Aramyan a plecat mai întâi în Armenia, apoi în Germania. Mesajul transmis de Rusia autorităţilor din ambele ţări a ocolit procedura formală a unei notificări roşii sau difuzări roşii şi a cerut „orice informaţie utilă” despre Aramyan şi despre locul unde se găseşte acesta.

Mesajul a fost trimis în februarie 2023, într-o perioadă în care Rusia era supusă unor măsuri restrictive, iar comunicările sale erau verificate înainte de expediere. Nu se poate afirma cu certitudine dacă mesajul a fost livrat, dar, pe baza sursei datelor, informatorul crede că a ajuns la destinatari. Când i s-a arătat o copie a mesajului, Aramyan a declarat că a fost şocat, însă nu neapărat surprins. „Nu cred că se aşteptau ca Germania să le trimită adresa mea, numărul meu de telefon şi să mă extrădeze, dar dacă ar fi putut obţine măcar câteva informaţii, acestea ar fi fost totuşi valoroase pentru ei.”

Scurgerile descriu şi alte mesaje în care autorităţi străine de aplicare a legii răspund solicitărilor Moscovei. În unul dintre cazuri, au fost furnizate detalii despre deplasările unei apropiate a lui Navalnîi, Lyubov Sobol, precum şi despre mişcările unui dezertor de rang înalt, Gleb Karakulov. Acest schimb de informaţii referitor la Karakulov a avut loc după ce Interpol anunţase instituirea unor verificări suplimentare pentru cererile venite din partea Rusiei.

Întregul context se desfăşoară după momentul în care o instanţă internaţională a emis mandate de arestare pentru Vladimir Putin şi pentru comisarul rus pentru drepturile copilului, Maria Lvova-Belova, în legătură cu situaţia din Ucraina. Concomitent, documentele interne consultate din 2024 şi 2025 arată că în cadrul conducerii Interpol persistă îngrijorări serioase privind modul în care Rusia utilizează sistemele organizaţiei.

Într-un raport intern, un înalt responsabil îşi exprimă direct în faţa delegaţilor ruşi „îngrijorarea serioasă” cu privire la „utilizarea abuzivă intenţionată” a sistemelor Interpol de către Rusia, menţionând că au existat cazuri de „încălcări flagrante” ale regulilor. Cu toate aceste avertismente şi în pofida restricţiilor suplimentare, rapoartele arată că, în 2024, aproximativ 90% din cererile Rusiei treceau, iniţial, de filtrul de verificare. În aceeaşi perioadă însă, CCF a respins în jur de jumătate din toate cererile ruseşti care au generat plângeri, ceea ce ridică semne de întrebare privind suficienţa şi eficienţa măsurilor adoptate.

Un alt document descrie cum, în 2024, Rusia a încercat să obţină difuzări de alerte roşii împotriva unor judecători şi a unui procuror ai Curţii Penale Internaţionale, după ce aceasta emisese mandate de arestare pe numele preşedintelui Vladimir Putin şi al unui alt oficial guvernamental, pentru acţiunile lor în Ucraina. Aceste solicitări ale Moscovei au fost respinse. Totuşi, deşi în interiorul organizaţiei se formulau critici privind utilizarea abuzivă a instrumentelor Interpol, rapoartele arată că, în 2024 şi 2025, s-au purtat discuţii privind eliminarea restricţiilor suplimentare aplicate Rusiei.

Se pare că, în cele din urmă, decizia a înclinat în favoarea Moscovei. Informatorul a declarat că, în 2025, Interpol ar fi renunţat discret la unele dintre măsurile suplimentare impuse Rusiei, deşi nu este clar în ce măsură s-a produs această relaxare. În pofida solicitărilor repetate de clarificare, Interpol a răspuns că nu poate comenta din cauza „regulilor stricte privind prelucrarea datelor”.

Nu au putut fi făcute publice toate detaliile scurgerii de informaţii, pentru a nu pune în pericol identitatea sursei. Întrebată despre problemele rezultate din analiză, organizaţia a transmis că este „îngrijorată de faptul că o serie de acuzaţii par să provină dintr-o neînţelegere a modului în care funcţionează sistemele Interpol şi CCF sau din erori factuale privind datele şi modificările din cadrul sistemelor Interpol”. De asemenea, subliniază: „Nu este adevărat că acordăm prioritate cooperării poliţieneşti în detrimentul prevenirii abuzurilor – Interpol respectă statutul său, care interzice în mod expres utilizarea sistemelor noastre pentru informaţii cu caracter predominant politic, militar, religios sau rasial.”

În trecut, Interpol a susţinut că poate contribui mai eficient la prevenirea infracţiunilor dacă asigură menţinerea canalelor de comunicare deschise între statele membre. Avocaţii Yuriy Nemets şi Ben Keith sunt totuşi de părere că organizaţia ar trebui să facă mult mai mult pentru a împiedica utilizarea abuzivă a sistemelor sale. „Dacă se constată că anumite ţări abuzează în mod semnificativ şi persistent de notificările roşii şi difuzările, atunci acestea ar trebui suspendate din sistem pentru o perioadă de timp”, afirmă Keith.

În lipsa unor sancţiuni ferme, Igor Pestrikov se teme că Rusia „apăsând un buton, poate introduce orice, poate atribui orice infracţiune unei persoane, ceea ce le permite să o persecute în continuare în întreaga lume”.