România poate deveni o FORȚĂ continentală. O spune cea mai influentă firmă de consultanţă din lume

România are posibilitatea de a deveni o forță continentală, acest lucru fiind scos în evidență chiar de către cea mai influentă firmă de consultanță din lume. În raportul publicat de către compania de consultanță, România figurează ca potențial actor important în exportul de hidrogen şi energie electrică, furnizând energie ieftină in nordul Europei, scrie capil.ro.

În urma raportului publicat de firma de consultanță McKinsey & Company, numit ”Europa Net-Zero: Căi de decarbonizare și implicații socio-economice”, a fost scos la iveală ce ar trebui să se facă pentru ca Uniunea Europeană să poată ajunge la zero emisii de carbon până în anul 2050.

Pentru a atige obiectivele de emisii ale Uniunii Europene, raportul arată că există o cale eficientă în privința costurilor, cale care are un cost net zero și care ar putea crea cinci milioane de locuri de muncă.

Raportul mai arată că cele 27 state membre ale Uniunii Europene au fost împărțite în zece regiuni iar România face parte din grupul de state din Europa de Sud-Este, alături de Bulgaria și Grecia.

Toate țările trebuie să facă eforturi mai intense

Alexandru Filip, Managing Partner al biroului McKinsey & Company din Bucureşti, este de părere că toate țările trebuie să facă eforturi mai intense pentru a putea reduce emisiile.

“Scăderea emisiilor la nivel european a fost de 19% între 1990 şi 2017, în timp ce în Europa de Sud-Est procentul a fost de peste 50%. Pentru a atinge obiectivele UE propuse pentru 2030 şi 2050 este nevoie ca toate ţările să facă eforturi mult mai intense de reducere a emisiilor.”, spune Alexandru Filip.

Luând în considerare diferențele georafice importante cu privire la modurile de reducere a emisiilor din Bulgaria, Grecia și România, Alexandru Filip a declarat că aceste trei țări ar putea deveni jucători importanți în exportul de hidrogen și energie electrică.

Având în vedere diferenţele geografice importante cu privire la modurile de reducere a emisiilor din Bulgaria, Grecia şi România, aceste ţări ar putea deveni jucători-cheie în exportul de hidrogen şi energie electrică, furnizând energie ieftină în nordul Europei în următoarele decenii.

Sperăm că numeroasele alte informaţii similare pe care le oferă acest raport să ajute liderii din mediul privat şi din cel public să ia măsuri decisive şi să lanseze proiecte care să reducă emisiile pentru a asigura românilor şi europenilor un viitor sănătos şi prosper”, a spus Alexandru Filip, Managing Partner al biroului McKinsey & Company din Bucureşti.

În același raport se precizează că atingerea obiectivelor Uniunii Europene ar avea un cost mai mic decât îndeplinirea lor la nivelul fiecărui stat membru.

Raportul arată că sectoarele economice care generează emisii ar trebui să le reducă simultan, pentru ca obiectivele Uniunii Europene să fie atinse la timp. Pentru ca modificările să fie posibile trebuie să aibă loc o reconfigurare din temelii a sistemului energetic și a practicilor de utilizare a terenurilor.

Chiar dacă cea mai mare parte a tehnologiei necesare pentru atingerea nivelului zero de emisii este deja disponibilp, este important ca procesul de inovare tehnologică să continue.

„Există multe căi posibile de reducere a emisiilor. Raportul nostru descrie un scenariu eficient din punctul de vedere al costurilor şi ilustrează acţiuni specifice, fezabile, care ar permite UE să îşi atingă obiectivele de reducere a emisiilor”, a declarat Hauke Engel, partener în cadrul Sustainability Practice din cadrul McKinsey, care cooordonează proiectele McKinsey privind schimbările climatice la nivel global.

Utilizări optime a peste 600 de mijloace de reducere a emisiilor

Studiul amintit anterior a scos la iveală utilizările optime a peste 600 de mijloace de reducere a emisiilor în 75 de subsectoare și zece regiuni dar a evaluat impactul acestora asupra ocupării forței de muncă și a altor factori socio-economici.

Așadar, a fost scoasă la iveală modalitatea cea mai rentabilă pentru a ajunge la zero emisii nete. Aceasta necesită acțiuni paralele în cinci sectoare importante: energie, transport, construcții, industrie și agricultură.

Acțiunile paralele

Sectorul energiei ar fi primul care ar atinge obiectivul de zero emisii nete, la mijlocul decadei 2040-2050. Transportul ar atinge obiectivul în 2045, construcţiile – la sfârşitul perioadei 2040-2050, iar industria – în 2050, urmată de agricultură.

Până în 2050, consumul de petrol, gaze şi cărbune ar scădea cu peste 90%; cererea de energie s-ar dubla; iar sursele regenerabile ar genera peste 90% din necesarul de electricitate, faţă de 31% în prezent. Gazul ar trebui utilizat ca un combustibil de tranziţie în perioada eliminării treptate a cărbunelui. În această privinţă, ţări precum Polonia, Slovenia şi România ar trebui să îşi stabilească o agendă de eliminare graduală a cărbunelui, în timp ce ţări precum Germania, care au deja o astfel de agendă, să-şi avanseze termenele.

Aproximativ 30 de milioane de hectare de terenuri marginale ar putea fi utilizate pentru a produce biomasă.

Reducerea emisiilor ar creşte costurile operaţionale în unele sectoare economice. Cu toate acestea, economiile înregistrate de alte sectoare ar compensa diferenţa. Dacă aceste costuri şi economii s-ar reflecta la nivelul consumatorilor, costul de trai mediu ar scădea uşor pentru gospodăriile cu venituri mici şi medii.

Atingerea obiectivului de zero emisii nete ar crea 11 milioane de locuri de muncă şi ar elimina şase milioane de locuri de muncă până în 2050, ducând la un câştig net de cinci milioane de locuri de muncă. Cele mai multe dintre acestea ar fi în sectorul energetic, respectiv al construcţiilor. Până la 18 milioane de persoane ar putea avea nevoie de instruire şi sprijin pentru această tranziţie în toată Europa.

Ce trebuie să includă decarbonizarea Europei

Decarbonizarea Europei ar necesita o acțiune decisivă din partea părților interesate pentru a accelera tranziția, incluzând:

O medie de 800 de miliarde de euro pe an în cheltuieli de capital – aproximativ un sfert din toate cheltuielile de capital la nivelul UE – ar fi necesare pentru trecerea de la tehnologii cu consum intensiv de carbon la unele cu emisii reduse de carbon.

Alte 180 de miliarde de euro ar fi necesar să fie investite anual. Această sumă ar fi compensată prin economii în cheltuielile operaţionale.

Pentru a stimula investiţiile ar fi necesare intervenţii privind politicile publice. Doar jumătate din investiţiile necesare pentru a atinge nivelul zero de emisii nete ar aduce rezultate pozitive pentru părţile implicate. Finanţările guvernamentale de aproximativ 4,9 trilioane de euro ar reduce decalajul. Alternativ, un preţ al carbonului de 50 € /tonă de dioxid de carbon echivalent ar face profitabile trei sferturi din investiţiile necesare, iar un preţ al carbonului de 100 €/tonă de dioxid de carbon echivalent ar face profitabile 85%.

Traseul prezentat în raport arată, de asemenea, că atingerea nivelului zero de emisii nete ar putea face Europa independentă din punct de vedere energetic, într-o manieră eficientă, şi, probabil, mai încrezătoare în importurile de componente sau materiale pentru tehnologia zero carbon. În acelaşi timp, UE are o oportunitate majoră de a accelera cercetarea şi dezvoltarea şi de a-şi păstra poziţia fruntaşă la nivel global privind nivelul scăzut de carbon.