Români în Kazahstan: Ce a mai rămas din comunitatea deportată în secolul XX

Peste 21 de mii de cetățeni kazahi se declară, în 2021, de naționalitate română sau moldovenească. Alți 40 de mii au legături cu România pe linie maternă, deși poartă nume kazah, rus sau bielorus. În ultimele decenii, numărul românilor din Kazahstan s-a redus constant după ce oficialii de la București au permis acordarea cetățeniei celor care au rămas abuziv fără ea în perioada comunistă.

Karaganda este regiunea care a adăpostit cel mai mare lagăr sovietic, dar și casa celei mai mari comunități românești din Kazahstan. Nikolay Plushkis, liderul Asociației Culturale Românești „Dacia” este doar pe jumătate român, din mamă româncă și tată lituanian.

E motorul care se încăpățânează să țină vii limba și obiceiurile românești, la peste 4 000 de km de casă. Spune că nu poți înțelege comunitatea de români din Kazahstan dacă nu îi știi istoria.

Când, cum și câți români au ajuns în Kazahstan în secolul XX

Primii români au ajuns din Basarabia în Kazahstan în 1906, odată cu reformele premierului rus Pyotr Stolypin, care introduceau dreptul necondiționat de proprietate individuală.

Pentru pâmânturile promise, români din Basarabia și Moldova și-au pus toată casa în căruțe și au mers șase luni. Azi, două sate din regiunea Aktiubinsk, Moldovanka și Basarabka, sunt acasă pentru urmașii lor.

Al doilea val pleacă din Basarabia și Bucovina, după 28 iunie 1940. Sunt evrei aduși cu forța. În 1947, ajung români din primul val sovietic. 6.000 de „capuri de familie”, potrivit documentelor istorice.

„Ca să știm câți români au fost, această cifră trebuie înmulțită cu 3-4, că fiecare familie avea în medie 3 copii”, explică Nikolay Plushkis.

În 1949, mai vin peste 7 000 de „capuri de familie” din Bucovina, Sudul Basarabiei, din Stepele Bugeacului, Cetatea Albă, Chilia, partea din Republica Moldova din momentul de față.

Ultimul val vine în 1951, când au fost mai puțini, 4 633 de „capuri de familie”. Lor li s-au adaugat 7 000 de soldați români, prizonieri din al doilea război mondial.

„Noi toate cifrele astea (ale prizonierilor - n.r.) le-am scos din arhivele Kazahstanului. Le-am trimis în țară, dar nu știm dacă au fost publicate. Eu am luat studenții de la Facultatea de Istorie și i-am pus să scoată fiecare familie de unde este - din Cluj, Maramureș, unde scrie numărul unității, din ce lagăr a fost”.

Citiți continuarea articolului pe romania.europaliberă.org