Rețeta Tamarei Șchiopu // Supă-cremă din dovleac

În timp ce bostanul este o cultură bine cunoscută în Moldova, rudele sale botanice – dovlecii de iarnă – sunt mai puţin populare.

Bostanii şi dovlecii sunt înrudiţi cu castraveţii, pepenii verzi (harbujii) şi pepenii galbeni (zămoșii). Ambele categorii – bostanii şi dovlecii – produc fructe pe plante gingaşe, târâtoare sau căţărătoare. Bostanii sunt de obicei de formă sferică sau ovală şi de culoare oranj, fiind folosiţi preponderent ca decor sau hrană pentru animale. Dovlecii însă sunt de o diversitate impresionantă, foarte nutritivi, iar formele lor variază de la„neobişnuite” până la „bizare”.

Există două grupe de dovleci:

1.Dovleacul de vară sau dovlecelul (numit în popor şi bostănel), care se recoltează şi se consumă la câteva zile după ce a înflorit, când fructele sunt tinere şi gingaşe.

2.Dovleacul de iarnă, care se recoltează în stare matură, are coaja groasă şi se păstrează bine iarna. Aceşti dovleci se coc toamna şi pot fi păstraţi şi utilizaţi toată iarna, chiar până în vară, dacă au condiţii potrivite pentru păstrare.

Cu cele nouăzeci de genuri şi peste şapte sute de specii, de toate formele, culorile şi aromele, dovleacul simbolizează însăşi natura şi diversitatea ei.

Originea sa se pierde în urmă cu mii de ani – în Europa, începând de la tărtace şi alte cucurbitacee,întâlnite în regiunea mediteraneană antică, dar şi în America, unde era cultivat destrămoşii incaşilor şi aztecilor.

Italia pare a fi leagănul dovleacului cu cele mai multe reţete notate în cărţile străvechi, cu picturi şi cu reviste în care figurează dovleacul, iar mai recent – cu numeroase baruri şi restaurante ce-i poartă numele – „Zucca”.

În ziua de azi, dovleacul e răspândit în toată lumea şi este întrebuinţat nu doar în alimentaţie, ci şi ca ornament domestic, în artele plastice şi la sărbătorile tradiţionale. Dovleacul poate fi alb sau galben, verde sau albastru, fiind folosit în stare proaspătă sau uscată. Pe apă, dovleacul uscat se foloseşte ca plută de înot şi ca năvod. Pescarii îl mai folosesc ca ploscă pentru vin şi ca vas în care se păstrează peştele prins. În gospodăriile rurale, tărtacele uscate se utilizează pe post de containere pentru sare, iar dovleacul uscat cu câteva seminţe lăsate înăuntru devine un instrument muzical specific – sunătoare.

În prezent, dovleacul e din nou în vogă. Căutările contemporane de legume noi, de culoare şi arome (calităţi întruchipate în dovleacul de iarnă) au făcut ca dovleacul şi rudeniile sale să se „reabiliteze” şi să reapară ca legume moderne, în ciuda originii lor antice.

Ciudăţenia dovleacului intensifică nobleţea sa, care a fost ridicată penoi culmi de către bucătarii italieni. Iar odată cu traducerea cărţilor de reţete italiene, această legumă şi-a ocupat un loc plin de respect pe masa lumii moderne. Şi dacă dovleaculîşi va extinde prezenţa pe masa noastră tot atât de rapid precum creşte în câmp, în viitor vom mânca nimic altceva decât dovleac. Mai jos vă ofer o reţetă simplă de supă delicioasă, pe care copiii de obicei o adoră.

În ediţiile următoare vă voi povesti despre calitaţile nutritive şi medicinale ale dovleacului, despre unele soiuri noi și foarte apetisante, iar ca să vă convingeți în persoană de frumuseţea şi versatilitatea dovleacului, veniti la Festivalul Etno Gastronomic BOSTANIADA de la Lozova, la 29 septembrie. Detalii despre acest eveniment inedit găsiţi pe pagina www.bostaniada.md.

Citat: Bostanul este cea mai măşcată legumă în lumea vegetală. Cel mai recent record de greutate a unui bostan a fost înregistrat în 2011, în Canada. Jim şi Kelsey Bryson din Ormstown, Quebec, au prezentat la un concurs local un exemplar gigantic de 824,85 kg.

Legenda: dovleacul simbolizează însăşi natura şi diversitatea ei.

Supă-cremă din dovleac

Această supă plină de vitamine poate fi pregătită din orice legume aflate la îndemână, cu dovleacul la bază. Pot fi folosiţi cartofi sau un pic de orez pentru a-i da o consistenţă mai densă. Pot fi folosite roşii proaspete sau conservate în suc de roşii, pentru un gust mai mistreţ. Poate fi folosit prazul, rădăcina de ţelină, pătrunjelul şi alte mirodenii pentru a-i intensifica aroma.

Ingrediente pentru 5-6 persoane

·1,5 litri de bulion preferat

·1,5 kg miez de dovleac, curăţat şi tăiat cubuleţe

·o ceapă curăţată şi tăiată mărunt

·trei morcovi curăţaţi şi tăiaţi rotile subţiri

·0,5 kg cartofi curăţaţi şi tăiaţi cubuleţe

·100 g unt

·sare şi piper

·crutoane sau caşcaval ras, după dorinţă

Mod de preparare

1.Într-o cratiţă adâncă se topeşte untul, în care se prăjeşte uşor ceapa până se înmoaie.

2.Se adaugă restul legumelor tăiate mărunt şi se amestecă bine până se învelesc toate în untul topit.

3.Se adaugă bulionul şi se fierbe la foc mediu timp de 15-20 de minute.

4.Când toate legumele sunt fierte şi moi, se ia supa de pe foc, se lasă un pic să se răcească, după care se dă prin blender până se obţine consistenţa unei creme subţiri.

5.Dacă această cremă este prea densă, se mai adaugă bulion sau apă fiartă până la consistenţa dorită.

6.Supa astfel pregătită se condimentează cu sare şi piper după gust şi se serveşte fierbinte, cu caşcaval ras sau crutoane.

Sfaturi utile

În perioada de post, untul poate fi înlocuit cu ulei vegetal.

Pentru un gust mai catifelat, când supa este gata, se adaugă 100 ml de smântână dulce de 10% şi se mai lasă puţin la foc fără a o da în clocot.