Reportaj // Copii printre copii

Educație // În liceul din satul Ștefănești, raionul Florești, învață peste 300 de copii, 25 dintre care sunt elevi cu cerințe educaționale speciale (CES)

Practica „de ani” folosită în R. Moldova este să țină cât mai izolați copiii care fie au vreo dizabilitate fizică, fie dificultăți de învățare, ori tulburări emoționale. Să îi separe de școlarii „normali” și să îi alunge în școlile lor, care sunt „special pentru ei”. Atât elevii și profesorii, cât și comunitatea sunt conduși de stereotipul că „dizabilitate” înseamnă un pericol pentru societate și, desigur, școală. În ultimul timp, însă, lucrurile au început să se schimbe. Anul trecut, primii 39 de copii cu dizabilități au absolvit instituții de învățământ generale. Iar în acest an, numărul lor a crescut până la 77.

Cu o dizabilitate fizică, învăța la o școală pentru copii cu retard mental

Olesea Lungu este în clasa a VII-a și învață la Liceul „Ștefănești” din Florești de trei ani. A venit aici de la școala rezidențială pentru copii cu retard mental din Mărculești. Copila, însă, e perfect sănătoasă din punct de vedere mental. Olesea are însă un handicap fizic. Pe când era foarte mică, a fost lăsată fără de supraveghere părintească și a căzut într-o oală cu apă fierbinte. Consecințele sunt vizibile: Olesea are un ciot în loc de mâna stângă. Directoarea liceului, Aurica Bodiu, povestește că fetița s-a integrat foarte ușor printre copii, a avut chiar și un program de recuperare. „Olesea este sociabilă, copiii au primit-o foarte ușor și s-au obișnuit cu ea. Atunci când era în clasa a IV-a, a urcat pe scenă și a dansat vals cu un băiețel, care o ținea de mâna cea bolnavă. Acest lucru m-a marcat profund. Noi, cu profesorii, am încercat să îi dăm niște mănușițe ca să își ascundă mâna, însă ea nu a vrut. Lasă, mă simt bine și așa, spunea Olesea”, rememorează doamna directoare cu ochii în lacrimi.

Croșetează, tricotează, brodează și joacă volei

Pe Olesea am întâlnit-o la Cercul mâinilor dibace, care activează în liceu. Își croșeta o banderolă pentru cap, una călduroasă, pentru că vine sezonul rece. Stătea cumintealături de doamna profesoară și muncea la creația ei. „Toți copiii sunt egali aici. Când am venit la acest liceu, copiii m-au primit foarte bine. Eu cred că dacă îți dorești ceva cu adevărat, o să obții”, povestește fata. „Mi-e ușor, pentru că am colegi și profesori care mă susțin. Îmi place foarte mult să tricotez și să fac sport, particip la orele de volei”, se laudă bucuroasă Olesea. Pe lângă aceste activități, Olesea este membră a Clubului „Încredere” – un cerc al elevilor obișnuiți și al celor cu cerințe educaționale speciale, care promovează incluziunea educațională a copiilor. Olesea însă este doar unul din cei 25 de copii care s-au integrat printre elevii „normali”, într-o „școală normală”.

„Avocatul” elevilor CES – un profesor care a avut CES

Liceul „Ștefănești” se laudă și cu un angajat deosebit – Ion Bălan, un tânăr de 27 de ani, care are o dizabilitate locomotorie. Băiatul a învățat aici, apoi a făcut nu una, ci trei specializări și s-a întors printre profesori. A făcut Facultatea de Istorie la Universitatea „Ion Creangă”, apoi a urmat cursuri de contabilitate și, ulterior, de informatică. L-am găsit în sala de calculatoare a liceului: scotea la imprimantă niște fotografii ale unor artiști populari, pentru profesoara de educație muzicală. „Ion este exemplu viu al unui elev cu CES, integrat în școală și comunitate.Mai mult chiar, anul trecut a fost premiat și pentru activism civic”, spune directoarea instituției. „Am fost mereu dornic de școală și de profesori. Nu am fost niciodată izolat, mă simt foarte bine aici”, povestește Ion. Colectivul profesoral îl apreciază foarte mult pe Ion care, pe lângă talent și inteligență, este și foarte muncitor. Mai în glumă, mai în serios, colegele băiatului îi caută o fată de treabă, cu care să-l însoare. Să se însoare, dar să rămână tot în sat!

Rudele copiilor cu CES, parteneri în integrarea lor

Olga Petriciuc este mătușa unei fetițe pe nume Mihaela, care este elevă în clasa a șaptea și are CES. Copila are dificultăți de învățare, dar s-a integrat mai ușor în liceu și datorită suportului venit de la rude. „Mihaela are o memorie tare slabă, uită repede tot. Dar eu pot să spun că, pe parcursul anilor, fata s-a schimbat foarte mult. La început era tare greu. Fetița era închisă în sine, nu comunica. Nu putea să vorbească în public, se rușina. Dar la școală, împreună cu colegii și profesorii, a depășit această teamă”, menționează Olga. Viceministrul Educației, Liliana Nicolaescu-Onofrei, afirmă că statul trebuie să asigure educație de calitate pentru toți copiii. „Fie că au CES, fie că nu au – educația trebuie să fie egală pentru toți copiii. Pas cu pas o să reușim să facem multe”, crede viceministrul.

Liceul din Ștefănești – model în educația incluzivă

Liceul din satul Ștefănești promovează educația incluzivă de zece ani. În 2003, profesorii și părinții s-au opus instituționalizării copiilor cu dizabilități în școala auxiliară din Mărculești. Ei i-au inclus în școala din localitate. Profesorii au fost instruiți și au învățat tehnici de lucru cu asemenea copii. Șase cadre didactice de sprijin lucrează alături de 30 de profesori. În școală au fost create un centru de resurse, un club al copiilor și o comisie intrașcolară – toate pentru a facilita incluziunea copiilor cu CES. Liceul are o intrare suplimentară pentru copiii cu nevoi speciale. Celor 25 de copii din Ștefănești li s-a respectat dreptul de a merge la o școală „normală”, la fel ca și ceilalți copii. Totuși,în Republica Moldova sunt peste 16000 de copii cu dizabilități, dintre care 3500 au vârste de până la șapte ani. Drepturile acestor copii la o școală obișnuită nu sunt, deocamdată, respectate.

În UE este altfel

În țările Uniunii Europene, doar 2% din elevi sunt educați în școli speciale. În unele țări, mai puțin de un procent învață în școli separate. O țară model în aplicarea educației incluzive este Italia. Acolo, mai mult de 99,9% din toți copiii înregistrați în sistemul educațional învață în școli obișnuite. Legea promovează acest tip de educație încă din anul 1971. Copiii cu nevoi speciale sunt ajutați să învețe de echipe de sprijin pentru profesori: medici, psihologi, asistenți sociali, terapeuți și cadre didactice specializate.