Regele Mihai aşteaptă de 72 de ani să poată reveni în Basarabia

Asemănări // Regii și scriitorii zilelor noastre nu mai găsesc nimic ce să inventeze

Principele Radu al României şi-a încheiat scurta sa şedere la Chişinău cu o întâlnire cu scriitorii de la Uniunea Scriitorilor, calificând întâlnirea drept una „simbolică” şi amintind celor prezenţi că „cea mai importantă armă a locului rămâne limba pe care o vorbesc şi cea pe care domniile lor o slujesc cu atâta curaj şi talent”. Domnia Sa a deschis cu bunăvoinţă uşile în intimitatea familiei regale vorbind despre tradiţiile şi valorile acesteia, despre maşinile regelui Mihai, despre reţete culinare regale şi alte lucruri mai puţin cunoscute publicului larg, prin intermediul unei colecţii de cărţi despre regalitate, editată de o editură de la Bucureşti.

Totul a fost deja inventat

De o sută cincizeci de ani încoace, niciuna dintre familiile regale nu a trăit separat de lumea scrisului. De aici vine şi dorinţa Principelui de a se vedea cu reprezentanţi ai literelor din R. Moldova. În discursul său, Alteţa Sa Radu a ţinut să remarce că scriitorii şi membrii familiei regale se găsesc în dificila situaţie „de a nu mai găsi nimic ce să poată inventa”. „Predecesorii dumneavoastră, începând cu Mihai Eminescu, şi predecesorii noştri, începând cu Carol I şi Elizabeta, au inventat tot ce se putea inventa mai bine pentru naţiunea noastră. Dacă acum aproape un secol şi jumătate regina Elisabeta îl primea pe Mihai Eminescu la palat şi îl servea cu ceai, spunând că «regina României se pleacă în faţa regelui poeziei», ce am mai putea inventa noi astăzi la Chişinău sau la Bucureşti în slăvirea limbii şi a culturii?...”, a întrebat retoric Principele.

Scrisul şi coroana, o convieţuire eternă

Au trecut patru generaţii în familia regală, Principele Radu şi Principesa Margareta fiind a cincea generaţie de când scrisul şi coroana convieţuiesc, uneori conlucrează. Scriitorii au fost întotdeauna alături de suveran. Eugene Ionesco este exemplar în acest sens, având curajul să vorbească primul în public şi să strige „Trăiască regele!” într-o republică franceză care uitase ce înseamnă acest simbol. „Mulţi alţi oameni de litere, unii dintre ei oameni politici, alţii medici, alţii militari, cu darul scrisului, istorici cu talent literar, au stat alături de rege şi i-au făcut exilul nu atât mai uşor, cât dătător de speranţă”, a ţinut să accentueze Principele importanţa scriitorilor în viaţa regelui Mihai.

Şaptezeci şi doi de ani de aşteptare

Aşa cum nu vom găsi multe cazuri în istorie în care un om aşteaptă şaptezeci şi doi de ani ca să se întoarcă într-un loc în care a fost cândva şi de care este legat spiritualiceşte, „suntem obligaţi”, vorba Principelui, să ne amintim de regele Mihai. „Şaptezeci şi doi de ani de aşteptare..., adică jumătate din toată vârsta coroanei române care va împlini o sută cincizeci de ani la 10 mai 2016, atâţia sunt anii de când Regele nu a mai fost la Chişinău. Dar el e aici printre noi şi i-a spus prinţesei moştenitoare la telefon să le spună oamenilor că nu a uitat nimic din acea şedere din 1941 şi că nu aşteaptă decât să poată veni să-i reîntâlnească”.

„Curiozităţi” regale

Între copertele cărţii „Maşinile regelui” vom avea surpriza să descoperim că Majestatea Sa a început să conducă la o vârstă când copiii merg la grădiniţă, fiind mai mic decât cauciucul. Întrucât nu ajungea cu picioarele la pedale, regele mânuia volanul, iar şoferul apăsa pe pedale. Aproape un sfert din ţările de pe glob, şi anume 43 de ţări, funcţionează în sistem monarhic. Despre culturile acestora şi despre legăturile lor cu România puteţi citi în cartea „Monarhiile secolului XXI”. „Ana, portretul reginei” este o carte de care „suntem foarte mândri cu toţii”, se va destăinui Principele Radu, „pentru că ilustreză viaţa singurei consoarte de voievod sau rege român din toată istoria noastră, care a ajuns vreodată la nouăzeci de ani”.