R. Moldova // Oamenii cu două vieți

Transplant // Tot mai mulți moldoveni beneficiază de organe transplantate de la donatori cadaverici sau în viață, arată datele Agenției Transplantului din Republica Moldova

Câteva săptămâni în urmă, cazul lui Valentin Jalbă de 21 de ani din Iurievca, Cimișlia, care a murit după ce o poartă de fotbal a căzut peste el, a cutremurat societatea. Durerea părinților este mare, însă ei au rămas lucizi în acele momente și, atunci când băiatul lor a intrat în moarte cerebrală, iar corpul îi era ținut doar de aparate, au luat o hotărâre fermă: să îi doneze organele unor pacienți care aveau nevoie urgent de un transplant. O femeie și doi bărbați au primit atunci ficatul și rinichii lui Valentin. Medicii spun, însă, că acesta nu este un caz singular în R. Moldova. Numărul oamenilor care își dau acordul ca medicii să transplanteze organele rudelor care sunt în moarte cerebrală crește. În anul trecut, au fost efectuate nouă transplanturi de la donatori în viață și patru de la cei cadaverici.

A făcut dializă timp de 9 ani

Ion Țâpu, un bărbat de 39 de ani din Telenești, este unul dintre bărbații „cu două vieți”: una – a sa, pe care o pierdea încet-încet, așa cum se scurge nisipul în clepsidră, și alta pe care a primit-o de la Valentin Jalbă. El e unul dintre cei doi bărbați care au primit un rinichi de la tânărul răpus de poarta de fotbal. Ion suferea de insuficiență renală și ultimii săi nouă ani din viață și i-a trăit pe drumul dintre Telenești – Chișinău. Venea de trei ori pe săptămână la Spitalul Clinic Republican (SCR) pentru dializă – lichidul care se aduna în corpul său trebuia eliminat, pentru a nu provoca intoxicații. Itinerarul era știut pe de rost: de era frig, de ploua, de bătea vântul, Ion se prezenta la medici pentru a scăpa pe cale medicală de fluidul din el. „Era greu”, oftează Ion. Numai un pacient care are nevoie permanentă de dializă poate înțelege ce calvar e acesta și cât de tare este nevoie de un transplant.

„Cred în Dumnezeu și în noroc”

Nu va uita niciodată ziua în care medicul l-a anunțat că s-a găsit un donator pentru el. I-a schimbat întreaga viață, spune Ion. Stătea în lista de așteptare pentru a primi un rinichi de aproape doi ani, însă în tot acest timp nu a încetat să spere și să se roage pentru o minune. Ion e cu adevărat norocos, dacă ținem cont de faptul că, pe moment, peste 500 de oameni așteaptă rinichi, fără a mai pomeni de ceilalți 400 care necesită transplant de ficat sau de alți peste 50 care au nevoie de cornee. De ce anume el? E o chestiune de noroc, afirmă medicii. De noroc și de compatibilitate între donator și cel care primește organul. Un program special de pe calculator e cel care alege, după ce medicii introduc datele medicale ale celor doi. Așa a vrut Cel de Sus, pur și simplu, afirmă Ion. „Eu cred în Dumnezeu și în noroc. Întotdeauna am sperat că o să reușesc să fac acest transplant și să primesc un rinichi. Și cu ajutorul medicilor am reușit”, zice pacientul, care se recuperează acum. Deasupra patului său stă o iconiță mică, lipită de perete.

Doi rinichi, doi beneficiari, doi frați de cruce

Ion venise în ziua aceea de la Telenești pentru a face dializă. Asistenta medicală, care știa că el a fost ales pentru a primi rinichiul, i-a dat noutatea într-un mod plăcut, spune pacientul. „Mi-a spus că m-a visat în noaptea aceea și că eu am primit un rinichi și m-am făcut bine”, spune Ion. „Apoi, în salonul meu a intrat profesorul și, ridicându-mi tricoul, a spus: merge! După aceea am aflat că mi se va face operație. Mă temeam puțin, am avut emoții. Nici acum nu realizez ce mi s-a întâmplat”, spune pacientul. Celălalt rinichi a mers la un alt pacient grav bolnav, iar acum, cei doi beneficiari păstrează o strânsă legătură, ba chiar s-au luat frați de cruce. „Nu-l știam pe el. Acum s-a externat, dar ne sunăm, ne întrebăm cum ne simțim. Vreau să mă văd și eu mai repede acasă”, spune Ion. Chiar dacă nu le poate mulțumi personal părinților lui Valentin Jalbă, Ion Țâpu le spune prin intermediul ziarului nostru „un mare mulțumesc”.

„Cel decedat poate trăi prin organele donate”

Galina Tulatos, asistenta superioară din Secția dializă și transplant renal, unde se recuperează Ion, crede că nu există o minune mai mare pe pământ, decât să faci jertfa supremă: să donezi. „Îmi amintesc de un caz tragic din Ucraina când, după un accident rutier, fetița a murit, iar părinții ei au rămas în viață. Ei au decis să doneze organele ei, după ce fetița a intrat în moarte cerebrală și nu se mai putea face nimic. Părinții spuneau așa: acum, copilul nostru trăiește prin acei cinci oameni care au primit de la ea ficatul, inima, doi rinichi și corneea”, spune medicul. Beneficiarii devin astfel o familie, sunt legați între ei. „Aș vrea ca populația noastră să facă asemenea gesturi, să dea viață altor oameni bolnavi, să scape vieți omenești. Când am fost în America, am văzut că doritorii de a dona primesc o fisă specială, iar în cazul în care se întâmplă ceva cu ei, medicii au confirmarea faptului că ei și-au dat acordul. Ar fi frumos să fie așa și la noi”, concluzionează Galina Tulatos.

Oamenii trebuie să aibă încredere

Igor Codreanu, directorul Agenției Transplantului din R. Moldova, instituție înființată acum patru ani, afirmă că în ultimul timp se remarcă o tendință de creștere a operațiilor de transplant din republică. În anul precedent s-au făcut 50 de intervenții de acest fel, atât de la donatori în viață (persoane înrudite), cât și de la cei cadaverici, iar în acest an deja s-au efectuat 28. Oamenii au donat țesuturi și organe. Transplantul de celule încă nu se face în R. Moldova. „Despre transplant trebuie să se vorbească în familie, printre prieteni, la universitate”, crede medicul, care afirmă că oamenii trebuie să cunoască și să aibă încredere în sistemul medical din R. Moldova. „Transplantul salvează vieți. Agenția monitorizează și supraveghează toate intervențiile care se fac pe acest segment, iar noi vrem să aducem încrederea oamenilor, să înțeleagă că totul se face transparent și deschis”, spune Igor Codreanu.

Biserica Ortodoxă susține transplantarea

Morala creștină aprobă transplantul de organe, despre care susține că „transformă suferința în nădejde pentru mai multă viață”. Biserica impune o singură condiție: viața trebuie „transmisă”, fără ca o alta să fie luată. „Prin transplant se rezolvă criza care vine din lipsa altor soluții și se redă viața normală a unei persoane”, se arată într-un comunicat la subiect al Bisericii. Totodată, preoții atrag atenția că persoanele care beneficiază de organele donate să ia asta „ca pe o înlăturare a suferinței și nu ca pe o autonomie și eternizare a vieții fizice”. În același timp, transplantul de țesuturi embrionare și de organe a nou-născuților nu este permis. Nici persoanele care vor să fie eutanasiate pentru a dona organe nu sunt susținute de Biserica Ortodoxă.