„Puciștii” lui Dodon și Constituția noastră

De ziua Constituției R. Moldova, Igor Dodon „a pus de-o comisie juridico-constituțională”. Nu voi da nume și calificări persoanelor care-au acceptat această propunere, dar voi pune la îndoială buna lor intenție de a servi ambițiilor electorale ale actualului candidat PSRM, care-și va face campanie electorală pe promisiunea unei ample reforme constituționale.

Aparent, pretextul reformei dorite de socialiști este că, în R. Moldova, puterea de stat rămâne instabilă în ultimii 10 ani (2010-2020), că sunt constatate numeroase blocaje de funcționare a instituțiilor, iar anumite hotărâri ale Curții Constituționale au fost influențate de factori politici, ceea ce a gripat aplicarea justiției, inclusiv a celei constituționale; colaborarea puterilor de stat a avut de sufiert, ceea ce a condus (în 2019) la o tentativă de uzurpare a puterii de stat. „Reformiștii” lui Dodon aduc în sprijinul intenției lor și existența unor blocaje constituționale (2014-2020), care-au afectat serios relațiile dintre Guvern-Președinție-Parlament, exact în perioada în care (n.n.) sacii cu bani livrați de un oligarh spre PSRM ajungeau în mod necesar la „Cornel” și nu doar....

Pentru că intențiile lui Dodon sunt cristalin de clare, ar trebui să conturăm totuși poziția noastră pe acest subiect:

1. Reforma dorită de Igor Dodon este de fapt un „puci constituțional”. Acest proiect de reformă este sortit eșecului din start și asta pentru că autorul său, mobilurile sale politice sunt strict electorale și nu au nimic cu grija pt ordinea constituțională. În primul rând pentru că hotărârile Curții Constituționale sunt definitive și nu pot fi atacate, iar referințele la anumite decizii contradictorii ale Curții sunt descrise în decretul lui Dodon de constituire a Comisiei respective foarte vag, general și politizat.

În al doilea rând, blocajele constituționale din perioada 2009-2012 erau cauzate de alegerea indirectă a șefului statului (3/5 din deputați), care nu s-au mai repetat după 2013-2019; Curtea a decis prin Hotărârea sa din 4.03.2016 să readucă alegerea președintelui la votul popular, astfel încât Igor Dodon a fost unicul beneficiar al noilor reguli constituționale.

În al treilea rând, singurele blocaje apărute în perioada 2017-2019 au apărut în urma unor jocuri de culise între liderii partidelor PD-PSRM, pentru a crea dramaturgie politică și nicidecum pe motive principiale, în spatele cortinei, cei doi și-au căutat de interese.

În al patrulea rând, Igor Dodon nu are nicio credibilitate să conteste ori să ofere soluții de reformă constituțională, el fiind principalul „violator” al ordinii de drept în R. Moldova atât prin ingerințele sale în raport cu actualul guvern, condus de fostul său consilier, Ion Chicu, cât și în raport cu Parlamentul, în care PSRM și-a adjudecat cea mai înaltă funcție, monopolizând agenda legislativă și puterile în stat, care ar trebui să fie „echilibrate, nu contopite”.

În al cincilea rând, dacă în 2019, Plahotniuc și „co-pilotul său de partid”, Pavel Filip, uzurpa în mod necuviincios puterea de stat, astăzi, în 2020, Dodon este principalul inamic al ordinii constituționale, călărind PSRM și uzurpând puterea de stat printr-o imorală coaliție cu PD-ul lui Pavel Filip.

2. În căutarea unei onorabilități care-i lipsește, Igor Dodon se referă la așa-zisă „rezoluție” a unei așa-zise conferințe internaționale științifico-practice, zise și „Jurisdicția constituțională din R. Moldova: abordări, probleme și perspective”, sub egida unui grup de lucru pt reformarea justiției constituționale. Se cere de precizat că acest grup a fost creat „sub patronajul” lui Dodon, la indicația sa și în „concubinaj” cu cele mai docile persoane din spațiul legal al R. Moldova. Grupul nu ar fi existat de-a pururea dacă Dodon nu ar fi controlat politic dispozițiile celor cooptați de el.

Realizând că nu va putea controla noua componență a Curții Constituționale, președintele Igor Dodon a decis: „dacă nu dăm foc Bastilliei, o vom lua prin înfometare”. Astfel, proiectul său electoral din 2020 este strâns legat de obiectivul creării unei „verticale a puterii”, obiectiv incompatibil cu ideea ordinii de drept și a unei Curți Constituționale verticale, neutre politic, exigente sub aspect constituțional și ostile preluării unor mecanisme butaforice tipic rusești de concentrare a puterii statului în mâinile unei singure autorități.

Este evident că Igor Dodon a selectat personal membrii, scopurile grupului și i-a chemat la „lupta finală”, sincronizând-o milimetric cu proiectul său viitor de campanie electorală. Reforma, în opinia lui Igor Dodon, ar trebui să limiteze drastic atribuțiile Curții Constituționale, să extindă competențele președintelui, făcându-l șef peste executiv, după modelul putinist de control de sus până jos a ierarhiei puterii de stat pentru ca nimic să nu-i stea în cale lui Dodon, mai ales că „voievodul” de la Sadova are planuri mari în raport cu crearea unui „stat comun RM-Transnistria”, în conceptul lui Primakov, și se află într-un proces activ de recuperare a controlului parțial asupra sistemului judecătoresc, scăpat din mâini de fostul oligarh și, nu în ultimul rând, mai are de împărțit din bunurile statului.

CITIȚI și DOC // Igor Dodon vrea să modifice Constituția cu Pulbere, Stepaniuc, Pavlovschi, Andronic sau Muruianu

3. Culmea absurdului ține de faptul că Dodon face referință la Hotărârea Parlamentului nr.39 din 8 iunie 2019 cu privire la „recunoașterea caracterului captiv al statului”, în condițiile în care: 1) pentru Dodon adoptarea acestei declarații a avut un caracter conjunctural politic, el niciodată nu a avut interesul de a o aplica, decât din rațiunea de a prelua schemele vechi ale PD-ului în interes propriuu, și că 2) din lista de instituții care urmau în iunie 2019 a fi eliberate de influența politicului (Curtea Constituțională, Procuratura Generală, SIS, CEC, CNA, CA, ANI, CSJ) doar Curtea Constituțională a reușit să se elibereze în sensul în care poate respinge cu adevărat orice influențe exogene în jurisprudența sa constituțională, iar cei nemulțumiți de această situație sunt exact indivizii care și-au dat randez-vous în grupul inspirat de Igor Dodon și soldații săi docili din PSRM.

4. Pe lângă intenția clară de modificare radicală a Constituției, proiectul lui Dodon este și o miză cu bătaie geopolitică, și asta pentru că remodelarea Constituției, în formula PSRM, i-ar permite liderului său să accelereze transnistrizarea R. Moldova, în planul, metastazele și haosul pe care aceștia vor să le experimenteze în R. Moldova, sub vălul unei așa-zise reîntregiri cu Tiraspolul separatist.

Să se rețină faptul că, în 2003, a mai existat o inițiativă de elaborare a unei noi Constituții, cu participarea pro forma a unor neisprăviți de la Chișinău și Tiraspol, dar având drept „corifeu constituțional” pe nimeni altul decât V. Surkov, pe atunci un consilier influent al președintelui Vladimir Putin. O intenție similară este developată și de referința pe care o face actualul (din păcate!) președinte Igor Dodon în decretul său: la problemele de securitate națională create de funcționarii de rang înalt cu dubla cetățenie (desigur fiind vizată cetățenia română și nu cea rusă, evident!); necesitatea introducerii în Constituție a unor prevederi privind „politica externă echilibrată” a R. Moldova; omiterea din Constituție a prevederilor tranzitorii, care permit posibilitatea modificării statului pe cale plebiscitară.

Să amintim în acest context și proiectul toxic înaintat din numele grupului de lucru (Parlamentul R. Moldova - Adunarea Populară UTAG), care-și dorește instituirea unui drept de veto al autonomiei asupra oricăror legi adoptate de Parlamentul R. Moldova, un instrument care ar pregăti astfel terenul, susținut indirect de OSCE, de organizare, nu federativă, ci confederativă a statului R. Moldova, în spiritul actului emis de către așa-zisul soviet suprem de la Tiraspol la 6 ianuarie 1993, care prevede „posibilitatea formării Confederației Republicii Moldova (Постановление № 276 Верховного Совета Приднестровской Молдавской Республики от 6
января 1993 года «Об образовании Молдавской Конфедерации»).

Acesta-i modelul care-l inspiră pe Igor Dodon azi la putchiul pe care-l susține și-l promovează.

5. Este descurajatoare și componența comisiei formate de Igor Dodon, din care fac parte mai multe persoane compromise, foști politruci de partid, astăzi loiale (aparent) lui Dodon și proiectului rusesc de „deconstrucție constituțională” a R. Moldova. Lipsesc în această comisie personalități cu adevărat notorii în drept constituțional, cum ar fi dl Arseni și dl Osmochescu, alți specialiști în drept constituțional, care nu ar fi captivi ai revanșei sovietice și, cu atât mai mult, nu ar servi intereselor lui Dodon.

Am deplina convingere că societatea din R. Moldova mai are resurse combative să reziste acestui nou val reacționar, care-și dorește controlul politic asupra justiției, inclusiv a Curții Constituționale, în maniera tipic inspirată de Kremlin. Notăm că atât Lukașenko, cât și Putin au reușit să impună regimuri autoritare în Belarus și Rusia în rezultatul unor așa-numite reforme constituționale, anunțate în ajunul unor alegeri. Analogiile nu mint niciodată.

6. Tendințele autoritare a lui Dodon sunt tot mai pregnante și agresive. Este nevoie de o reacție masivă a întregii societăți - partide politice, societate civilă, mediul academic, mediul de afaceri etc. pentru a stăvili și curma edificarea regimului autoritar spre care tinde Dodon. Pentru început este necesar de creat un grup de inițiativă, format din politicieni și cele mai notorii persoane din societate, care să fie capabil să mobilizeze și organizeze populația ca să se opună tendințelor dictatoriale cu iz geopolitic ale lui Ddodn.

De asemenea, este necesar de mediatizat intenția lui Dodon în exterior, în rândurile partenerilor de dezvoltare. Stop dictatura, stop Dodon!

7. Pofta de satrap vine la Dodon de la cinismul și lipsa de educație, care-l macină ca un foc. Vanitatea, egoismul și teama de a pierde puterea actuală este, fără îndoială, alimentată cu regularitate de patronii săi de la Kremlin și numeroșii săi consultanții de import care, în condițiile R. Moldova, lucrează în paradigma unei mize geopolitice constante. Sunt convins că nu există astăzi în R. Moldova niciun actor, grup social, politic, cultural sau de alt gen, care ar putea contracara cu puterile sale singulare acest curent reacționar pornit de Dodon în R. Moldova.

Din acest motiv, doar o reacție masivă a întregii societăți, la care să adere cele mai bune și mai principiale partide politice, lideri ai societății civile, mediul academic, mediul de afaceri ar putea curma cristalizarea elementelor unui regim autoritar, inspirat de modelul Erdogan-Putin. Ar trebui să existe spațiu și pentru acțiuni comune, nu doar pentru competiție și rivalitate. Așa cum au existat mai multe situații de criză în trecut, ar trebui ca societatea civilă să sugereze un format adecvat, însoțit de acțiunile neceare pentru a preveni un scenariu, care nu va lăsa piatră pe piatră din actualul sistem pluralist, dacă proiectul și intențiile lui Igor Dodon vor izbuti. Alte opțiuni nu există.

Personal, sper că puciul constituțional pornit de Dodon va fi oprit!

Text semnat de către deputatul Igor Munteanu, șeful Comisiei parlamentare pentru controlul finanțelor publice