Profesoara din Chişinău pentru care educația incluzivă este FIREASCĂ

Experiență // Școala-grădiniță nr. 120 din Chișinău integrează copiii cu dizabilități de 14 ani deja

Cu un coșuleț plin de „cifre” în mână, dar și cu multă blândețe și bunăvoință, așa am găsit-o pe învățătoarea Daniela Buga, care activează în școala-grădiniță nr. 120 din Chișinău și pentru care toți copiii au aceleași drepturi și aceleași necesități.

În mijlocul micilor învățăcei, profesoara se simte ca peștele în apă și știe cum să lucreze cu toți copiii, chiar dacă aceștia au Cerințe Educaționale Speciale (CES).

Școala-grădiniță nr. 120 este una dintre instituțiile care încă în anul 2001 a început procesul de incluziune cu un copil, care acum este deja la facultate. Astfel, instituția se mândrește cu 14 ani de experiență în domeniul incluziunii educaționale.

Aceleași drepturi

Daniela Buga este învățătoare de aproape 20 de ani și ne mărturisește că experiența a fost acumulată în timp. „Dacă începutul era într-adevăr mai anevoios, pe parcursul anilor am beneficiat de foarte multe cursuri de formare. Cele la care au participat experții din Austria au fost foarte utile și ne-au ajutat să facem față tuturor situațiilor”, precizează învățătoarea.

Copiii cu dizabilități sunt copii cu aceleași drepturi. „Ei au unele limite fizice sau intelectuale, dar au aceleași necesități ca și ceilalți copii și, dacă toate cadrele didactice vor pune accent pe nevoile lor, atunci acceptarea acestora va fi mult mai ușoară”, adaugă profesoara, pentru care toleranța, pasiunea și altruismul sunt ingredientele indispensabile din activitatea cu copiii.

Progresul - succesul profesorului

Pe moment, în fiecare clasă sunt maximum doi copii cu CES, pentru ca aceștia să se integreze cât mai ușor și să aibă parte de atenția profesorului. „Oricărui copil trebuie să i se ofere șansa de a participa și de a se implica în toate activitățile din cadrul instituției”, consideră Daniela Buga. Anume implicarea este cea care îi determină pe micuții învățăcei să evolueze.

„Cel mai mare succes pe care îl poate avea un profesor este de a vedea progresul fiecărui copil.

Noi niciodată nu comparăm copiii unii între alții, comparăm doar ceea ce a putut face un copil ieri cu ceea ce poate face astăzi”, mai adaugă învățătoarea, potrivit căreia pedagogii care lucrează atât cu copiii cu CES, cât și cu copiii tipici ar trebui să aibă o inimă deschisă, o gândire flexibilă și capacitatea de acceptare.

De-a prinselea

Părinții știu că această școală este incluzivă, de aceea copiii cu CES sunt acceptați din start. „Chiar nu am avut situații în care să apară probleme din partea părinților sau a copiilor, dimpotrivă, micuții învață astfel să fie mai toleranți, mai buni și să-și ajute semenii”, spune profesoara, care își amintește un caz emoționant.

„Este vorba de un băiat cu paralizie cerebrală infantilă. Când era clasa întâi, am intrat la recreație și l-am surprins cum se joacă cu toți copiii de-a prinselea. Colegii l-au luat de mâini, de picioare și alergau împreună prin clasă, iar el striga de bucurie. Copiii l-au acceptat și, văzând că își dorește să fie integrat, l-au ajutat așa cum au putut ei”, povestește cu emoție învățătoarea.

Sacrificii

Părinții sunt și ei mulțumiți că micuții lor au posibilitatea să se integreze. „Acum socializează mai mult. Are prieteni. Copiii sunt foarte deschiși, se joacă împreună. Ei nu știu să facă diferențe”, constată Ana Roșca, una dintre mămicile prezente la școală.

Fetița acesteia suferă de autism, iar mama este nevoită s-o aducă zilnic câteva ore. Ea o așteaptă în coridor, după care o ia înapoi acasă. Deși progresul fetiței este vizibil, mama recunoaște că este nevoie de foarte mult lucru individual. „A trebuit să-mi abandonez serviciul și să mă angajez educatoare pentru a-mi ajuta mai mult copilul. Astfel, fetița deja știa în clasa întâi să scrie și să citească”, spune cu mândrie Ana Roșca.

În timpul activităților, copiii cu CES de la școala-grădiniță nu se deosebesc de ceilalți, iar educația incluzivă este anume pentru a diminua diferențele și a învăța să-i acceptăm, rolul pedagogilor fiind unul crucial în acest sens.

Articolul este realizat cu suportul informaţional din cadrul proiectului „Dinamizarea procesului de Educație Incluzivă în Republica Moldova”, implementat de APSCF cu suportul CCF Moldova în perioada aprilie 2014 – decembrie 2015. Proiectul este finanțat de către Fondul Societății Civile pentru Educație, prin intermediul Campaniei Globale pentru Educație.