Povești de dragoste // Cum să VINDECI o mie de răni

Cuvintele sunt foarte puternice şi la fel cum le folosim pentru a critica, le putem folosi şi pentru a lăuda şi a vindeca. Citiţi o frumoasă povestire despre dragoste şi căsnicie, despre cum sentimentul de a ne simţi apreciaţi şi iubiţi poate face minuni.

Este o povestire care ne face pe toţi să lăsăm deoparte micile noastre orgolii şi să învăţăm să apreciem binele din cel de lângă noi (şi să-l exprimăm!).

Deşi povestirea circulă ca fiind anonimă, unele surse menţionează că autorul textului este Carlos Valles.

Cum să vindeci o mie de răni

Un cuplu căsătorit s-a dus la un consilier matrimonial pentru a-i solicită ajutorul şi sfaturile. Imediat ce au luat loc, au început să vorbească în acelaşi timp criticându-se unul pe celălalt, într-un adevărat duel verbal.

Când în cele din urmă s-au oprit puţin pentru a-şi trage răsuflarea, consilierul le-a sugerat că acum să-şi spună unul altuia ce văd bun unul la celălalt.

În încăpere s-a instalat o tăcere adâncă.

Fiecăruia i-a fost dat câte un creion şi o foaie de hârtie şi li s-a spus să scrie ceva de bine, de laudă despre celălalt. Nimeni nu a scris nimic. Amândoi stăteau şi se holbau la foile de hârtie.
După ceva timp, soţul a început să scrie ceva. Imediat a început să scrie şi soţia – repede şi frenetic.

La un moment dat au încetat să mai scrie.

Tăcere din nou.

Soţia a vrut să îi înmâneze foaia sa de hârtie consilierului. Printr-un mic gest, terapeutul a refuzat să o primească, spunându-i că trebuie să i-o dea direct soţului sau. Fără nicio tragere de inimă, soţia a împins foaia către soţul său, până la jumătatea mesei. El a luat-o şi, la rândul său, a împins foaia către soţia lui. Fiecare a început să citească ce a scris celălalt despre el.

Psihologul privea… Imediat, o lacrimă a început să alunece pe obrazul soţiei. A mototolit hârtia în pumnul său şi a ţinut-o strâns în mână. Acest lucru dovedeşte că a apreciat lucrurile bune şi pozitive pe care soţul sau le-a spus despre ea. Întreaga atmosfera din încăpere s-a schimbat. Nimic nu mai trebuia să fie spus. Lauda a vindecat o mie de răni.

Soţul şi soţia au plecat braţ la braţ.

Uneori ne axăm pe calităţile negative ale celui de lângă noi şi uităm să le vedem şi să le apreciem pe cele bune. Uităm că uneori oamenii nu au nevoie de critică, ci au nevoie de laudă. Au nevoie de apreciere. Au nevoie că cineva, şi mai ales cel cu care au ales să îşi împartă viaţă, să îi VADĂ. Să îi preţuiască. Să nu uite ce sunt. Amintindu-i celui de lângă tine motivele pentru care îl apreciezi, nu vei face decât să îţi consolidezi relaţia cu el şi să eviţi neînţelegerile şi rănile. La urma urmei, să poţi să vezi binele din cel de lângă tine e o chestiune de alegere.

Sursa: garbo.ro