Povestea NEȘTIUTĂ a „croazierei MORȚII”, nava care a recuperat CADAVRELE de pe epava TITANICULUI!

În 1912, vasul CS Mackay-Bennett a pornit din Halifax, Noua Scoție, cu misiunea de a recupera cadavrele din epava Titanicului. Nava fusese transformată rapid într-o „navă morgă” în urma dezastrului, fiind dotată cu 100 de sicrie, cu tot lichidul de îmbălsămare din orașul Halifax și cu 100 de tone de gheață pentru a conserva cadavrele în timpul transportului. Cu toate acestea, nu a fost suficient.

Echipajul a găsit mult mai multe cadavre decât se aștepta, majoritatea ținute pe jumătate deasupra apei de vestele de salvare, plutind în apa înghețată. La întoarcerea vasului, care transporta 190 de morți din dezastrul Titanicului, căpitanul Lardner a declarat presei că nu au reușit să aducă toți morții la țărm și că mulți dintre ei au fost îngropați pe mare.

„Cei mai mulți dintre ei erau membri ai echipajului”, a explicat Lardner pentru Washington Times, „și nu am putut avea grijă de ei”.

„Când am plecat din Halifax, am luat la bord tot lichidul de îmbălsămare din oraș. A fost suficient doar pentru a îngriji șaptezeci de cadavre. Nu ne așteptam să găsim cadavre în cantități atât de mari. Firma de pompe funebre nu credea că aceste cadavre se vor păstra mai mult de trei zile pe mare și, cum ne așteptam să stăm mai mult de două săptămâni, a trebuit să le îngropăm”.

Aproximativ o treime din totalul de 337 de cadavre recuperate de pe epavă de către CS Mackay-Bennett și alte trei nave de recuperare au primit o înmormântare pe mare, cu toate obiectele pe care le aveau asupra lor luate ca modalitate de identificare. Cine a fost adus acasă pentru înmormântare și cine a fost aruncat peste bord – deși cu o slujbă în prealabil – nu a fost făcut la întâmplare.

„Deciziile cu privire la cadavrele care urmau să fie îngropate pe mare au fost luate în funcție de clasa economică percepută a victimelor recuperate”, a scris sociologul Jess Bier într-un studiu despre procesul de identificare medico-legală după dezastru.

Cadavrele despre care se presupunea că erau pasageri de clasa întâi – după îmbrăcăminte, înfățișare și afecte – au fost îmbălsămate și așezate în sicrie. Pasagerii de la clasa a doua au fost îmbălsămați, dar înveliți în pânză. Cei de la clasa a treia nu au fost îmbălsămați, dar au fost depozitați în pânze pregătite pentru înmormântarea pe mare.