Povestea disidentei Doinei Cornea, care a făcut un gest de curaj extrem în vremea lui Nicolae Ceaușescu: A spus adevărul într-o scrisoare trimisă într-o păpușă

Fosta disidentă a regimului comunist Doina Cornea a murit, în noaptea de joi spre vineri, la vârsta de 89 de ani, fiind bolnavă de mai mult timp.

Doina Cornea a fost una din cele mai cunoscute oponente ale regimului comunist instaurat de Nicolae Ceaușescu, dar și a celui instalat după Revoluție de către Ion Iliescu. Profesoară de franceză, autoare a numeroase volume, Doina Cornea a avut curajul să-l înfrunte pe dictator, în perioada în care românii erau terorizați de Securitate. Și-a făcut cunoscute ideile anticomuniste la catedra unde preda, în fața studenților, dar și-a riscat și viața pentru a-și apăra idealul unei societăți drepte. Doina Cornea a trimis o scrisoare deschisă în care acuza abuzurile comuniștilor la postul de radio Europa Liberă, singurul post unde se relatau evenimentele din România. La Televiziunea Română și radioul public era o beznă totală, presărată cu discursurile lui Nicolae Ceaușescu și mărețele sale realizări. Doina Cornea s-a gândit să spună adevărul despre regimul totalitar în scrisoarea trimisă către Europa Liberă, cusută într-o păpușă, ca să nu fie interceptată de securiști!

Doinea Cornea era fiica unui înalt funcţionar clujean din perioada interbelică, astfel că după 1945 a ajuns în atenția comuniștilor. Mai întâi, tatăl său, considerat „exponent al burgheziei”, a fost epurat din administraţie. Apoi Doina Cornea a fost afectată de măsurile regimului contra greco-catolicilor. A participat la mişcarea de opoziţie faţă de desfiinţarea acestui cult, a fost hărţuită de Securitate dar lăsată în libertate şi a fost urmărită în continuare de instituţiile represive ale regimului, notează publicația Epoch Times.

A refuzat să-i jure credință lui Nicolae Ceaușescu

În 1975, Doina Cornea a refuzat să depună jurământ faţă de Nicolae Ceauşescu, obligatoriu pentru toţi universitarii iar acesta a fost primul gest public de ostilitate contra regimului. Fiica sa a fugit în străinătate, iar nemulțumirea Doinei s-a revărsat în valuri contra regimului comunist.

În 1977, după arestarea lui Paul Goma, le-a adus studenţilor un text al acestuia. A fost atenţionată de şeful ei de catedră să “termine cu prostiile astea”, transmite Libertatea.

Cel mai tranşant gest de opoziţie faţă de politica tot mai aberantă a lui Ceauşescu l-a făcut în 1982, când Doina Cornea a început seria mesajelor către Europa Liberă, prin textul “Scrisoare către cei care n-au încetat să gândească.”

Disidenta știa că nu putea să trimită textul în străinătate fără a fi interceptat așa că i-a venit ideea de a-l coase în interiorul unei păpuşi.

”Mi-am dat seama că nu [mai] pot trăi în minciună. Că numai adevărul mă poate salva, mântui. Văzând ce fac polonezii, cehii, mi-am dat seama că eu nu pot să mai accept regimul Ceauşescu. Mi-am spus că, dacă ei pot să protesteze, de ce nu putem şi noi?”, îşi începea profesoara de franceză scrisoarea. Cel mai mult se simţea îndurerată de crimele împotriva spiritului uman practicate de regim.

“Am devenit un popor fără o scară de valori morale şi spirituale. Un popor hrănit doar cu lozinci reducţioniste, stereotipe, omogenizate şi care înăbuşe, prin secvenţa sa obsedantă, orice deschidere spre adevăr, spre înnoire, spre creaţie. Cred că acest proces de secătuire spirituală stă la baza tuturor neajunsurilor pe care le trăim, căci prin forţa lucrurilor, societatea decade când indivizii se degradează” a scris Doina Cornea

Evident, politrucii au aflat despre gestul ofensator comis împotriva regimului și au chemat-o la partid să dea socoteală. Doina Cornea nu şi-a retractat afirmaţiile „ofensatoare” despre regim prezente în scrisoare și începând cu anul universitar 1983-1984 nu a mai fost inclusă în schema de cadre didactice. După un an de şomaj a fost nevoită să se pensioneze, cu interdicția de a lua legătura cu studenţii clujeni.

Menționăm că, nemulţumită de regimul comunist, la începutul anilor ’80, Doina Cornea a început să trimită scrisori de protest, peste 30 la număr, la Radio Europa Liberă şi ziarelor din Vest, în care care denunţa “sistematizarea” satelor româneşti, dărâmarea bisericilor şi politica dusă de Ceauşescu. Acest fapt a atras mânia dictatorului. Securitatea i-a pus pază la casă, iar securiştii au chemat-o la interogatoriu în celebrele beciuri în care au şi bătut-o.