Pastila pentru viață a Elenei din Chișinău

Deșteptătorul „o trezește” pe Elena de șase ori pe zi. Așa se întâmplă de patru ani, de când a aflat că este seropozitivă.

„Mă tem la nebunie să nu uit să iau la timp medicamentele antiretrovirale. De aceea, setez orele la care trebuie să-mi beau pastila la două deșteptătoare, dar și la telefonul mobil. Mult timp n-am crezut și nici acum nu mă pot împăca cu gândul că infecția a fost transmisă de la bărbatul în care aveam cea mai mare încredere”, ne spune Elena, o femeie de 32 de ani din orașul Chișinău.

Vestea că este HIV-pozitivă a venit la scurt timp după ce a aflat că așteaptă un copil. Ambele noutăți au căzut peste ea ca zăpada în mijloc de vară.

„Atunci n-a fost posibil de salvat copilul, nici relația cu tatăl lui. Au urmat cele mai strașnice luni din viața mea: singură, batjocorită de mamă și rude, sleită de puteri și plină de ciudă pentru tot ce mi s-a întâmplat...”, povestește tânăra.

Singurul lucru de care s-a agățat, ca de un colac de salvare, a fost medicul de la Spitalul Dermatologie și Maladii Comunicabile din Chișinău. Acesta a convins-o că poate avea o viață normală și chiar poate ajunge la adânci bătrâneți, dacă va urma cu strictețe terapia antiretrovirală (ARV), asta însemnând să ia pastilele la una și aceeași oră, toată viața. A fost greu până s-a obișnuit cu acest regim. Apoi i s-a făcut lehamite și a renunțat.

„A fost o mare greșeală. Dacă nu iei un timp medicamentele, atunci există riscul ca ele să nu mai fie eficiente când revii la tratament. Am fost nevoită să schimb schema de tratament și m-am simțit mult mai rău. Mare spaimă am mai tras și și mi-am promis să nu mai cedez”, povestește Elena.

La sfârșitul anului 2015, când R. Moldova s-a confruntat cu o criză severă de medicamente vitale, Elena a intrat din nou în panică. „M-am speriat că voi rămâne fără medicamente, că nu vor mai fi gratuite, iar renunțarea la tratament este echivalentă cu moartea pentru mine”, zice Elena.

Lipsa medicamentelor ARV este ca o sentință la moarte pentru aproximativ 4 500 de persoane din R. Moldova care, asemenea Elenei, urmează terapia ARV pentru a trăi.

Situația incertă de pe piața farmaceutică a determinat atunci Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale să solicite asistența Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) pentru procurarea medicamentelor vitale.

Astfel, pe parcursul anului 2017, PNUD a procurat medicamente și alte produse medicale pentru tratarea și diagnosticarea bolilor incluse în nouă programe naționale și speciale de sănătate, în conformitate cu standardele sale corporative. Eforturile au condus, pe de o parte, la asigurarea neîntreruptă a pacienților cu medicamente de calitate, iar, pe cealaltă parte, au permis obținerea unor economii substanțiale la bugetul de stat.

De exemplu, în cazul programului de tratament și profilaxie a HIV/SIDA, au fost economisite aproximativ 300 de mii de dolari, adică 37% din bugetul alocat. Acest lucru a permis să fie majorate cantitățile de medicamente procurate și astfel să fie salvate mai multe vieți.

Și Elena a depășit criza. „De câteva luni, parcă am renăscut și am căpătat un rost în viață. Totul datorită fetiței noastre”, spune cu multă duioșie femeia, în timp ce-și strânge pruncul în brațe.

„Este meritul actualului meu soț, care a rămas alături de mine și după ce a aflat despre statutul meu și chiar a insistat să avem un copil. L-am cunoscut întâmplător și nici nu m-am gândit vreodată că vom rămâne împreună... A trecut și el prin multe greutăți, de aceea știe să prețuiască lucrurile cu adevărat importante în viață. Cred că asta ne-a unit”, mărturisește femeia. Toată sarcina Elena a trăit prin spitale și cu frica în sân. A urmat cu strictețe indicațiile medicilor și în final a fost răsplătită un copil perfect sănătos.

Pentru că virusul HIV se poate transmite prin laptele matern, Elena a fost nevoită din start să hrănească copilul cu lapte praf pentru sugari. O piatră de încercare pentru o familie cu venituri modeste, așa cum e cea a Elenei, în care doar soțul are un venit sezonier, muncind în construcții. „Noroc că statul garantează hrana artificială pentru copii, altfel cred că nu ne-am fi descurcat. Este un mare ajutor dacă ținem cont că o cutie cu lapte praf costă în medie 150 de lei și ajunge doar pentru vreo 10 zile. Unde mai pui că, pe lângă laptele praf, copilul mai are nevoie și de multe alte lucruri”, ne spune Elena.

Prin același proiect de asistență în domeniul achizițiilor de medicamente, PNUD a livrat în timp util toată cantitatea de lapte praf pentru sugari prevăzută în programul național de sănătate pentru acest an. Laptele praf, ca și toate medicamentele procurate de PNUD, adică 127 de denumiri internaționale comune, precum și 217 tipuri de produse medicale, corespunde celor mai înalte standarde de calitate și respectă cerințele de calitate ale Organizației Mondiale a Sănătății.

„Norocul nostru că formula de lapte praf ne-a priit din prima: nu am avut alergii sau indigestii. Datorită acestui fapt, creștem ca din apă”, ne spune femeia. Mărturie fiind și copilul dolofan, plin de energie, care gângurește și zâmbește dulce în brațele mamei: „Unui părinte nu-i trebuie nimic mai mult decât să-și vadă copilul crescând sănătos și fericit. Acum fetița noastră este cea mai importantă pastilă pentru mine, care mă ține în viață și care îmi dă în fiecare zi energia și bucuria de a trăi”.

Text de Natalia Costaș, PNUD Moldova