Paștele LOR: Ion și Doina Aldea-Teodorovici, Aureliu Busuioc, Nicolae Sulac, Andrei Sârbu...

De Blajini //„Împodobesc mormântul cu câteva obiecte din ceramică, aranjez flori, lumânări, ouă… cu drag, cu emoție”

Nu mai sunt printre noi, însă creația lor sfidează timpul și le demonstrează desăvârșirea. Pe parcursul ultimelor decenii, cultura noastră a pierdut unele dintre cele mai valoroase personalități. Pierduți sunt, însă, și pentru familiile lor care ne povestesc astăzi cum îi comemorează și ce tradiții respectă de Paștele Blajinilor, sărbătoarea celor trecuți în neființă.

Ion și Doina Aldea-Teodorovici au fost cel mai frumos cuplu de muzicieni. „Două inimi gemene”, care au bătut în același ritm și s-au stins în același moment.

Mama Doinei, Eugenia Marin, își amintește cu dor de ei. „Imaginea care îmi trece prin fața ochilor este cum ne urcam în mașina Jiguli a lui Ion și plecam în satul Baurci-Moldoveni din raionul Cahul, unde celebram toate sărbătorile. Doina era foarte legată de satul meu de baștină, pentru că acolo și-a petrecut copilăria”, menționează mama interpretei.

Colegii de breaslă i-au uitat

La mormântul cuplului Aldea-Teodorovici este întotdeauna curat și sunt flori. De Blajini, familia aprinde lumânări și pregătește pomeni. „Ne adunăm duminica, pentru ca să fim toate rudele împreună”, povestește Eugenia Marin. Cristofor, fiul interpreților, este și el întotdeauna alături de familie. „Cristi e foarte evlavios și respectă tradițiile”, ne mărturisește bunica acestuia.

Cât despre colegii de breaslă, se pare că aceștia nu îi prea vizitează. „La 7 aprilie, Ion ar fi împlinit 61 de ani. Ploua. Preotul ne-a permis să facem masa de pomenire în biserică. Nimeni dintre artiști, cântăreți, compozitori nu a fost, în afară de domnul Valentin Vodă căruia îi mulțumesc”, spune cu recunoștință Eugenia Marin.

Talentul-moștenire

Tot la Cimitirul de pe strada Armenească își duce somnul de veci și îndrăgitul interpret de muzică populară Nicolae Sulac. Nu există moldovean care să nu îi fi ascultat măcar o dată piesele. Astăzi, însă, mormântul său, de asemenea, e vizitat doar de familie.

Fiica acestuia, Doina Sulac, i-a moștenit talentul și merge în fiecare an de Paștele Blajinilor să fie aproape de tatăl ei.

„M-a învățat de mică să muncesc. Dragostea de meseria mea a venit încă din copilărie, de la tata”, spune interpreta. Își amintește deseori cum o lua cu el la spectacole și nunţi. „Pe atunci îmi câștigam primii bani”, adaugă Doina Sulac, care și-a petrecut sărbătorile de Paști cântând în România, unde a avut un recital alături de formația sa.

„Un om frumos, un pictor”

Pictorul Andrei Sârbu a împlinit cu trei zile în urmă 15 ani de când s-a stins din viață. Artistul care a promovat modernismul în pictură rareori mai este menționat astăzi în mass-media. Soția sa, Antonina Sârbu, își amintește cum se duceau împreună la cimitir.

„Treceam pe la prieteni, pe la mormintele pictorilor Dumitru Scvorțov, Aurel David, Valeriu Rotaru, pe la mama Eudochia și tata Gheorghe. Desigur că luam cu noi flori”, povestește Antonina Sârbu.

Ea își amintește că artistului nu îi plăceau mesele din lemn, metal, granit, aranjate cu scaune ca pentru stat la taifas și mâncat pe săturate. El nu și-a dorit niciodată așa ceva. „I-am respectat rugămintea, dar din această cauză am pierdut sănătate și nervi cu rudele lui”, constată soția pictorului.

De Paștele Blajinilor, fiul, nepoțelul și rudele îi sunt alături. „Împodobesc mormântul cu câteva obiecte din ceramică, aranjez flori, lumânări, ouă… cu drag, cu emoție. De multe ori preotul întreabă dacă a fost scriitor sau artist. Îi zic că a fost un om frumos, un pictor”, povestește vădit emoționată Antonina Sârbu.

„Dor nebun de părinți”

Cu doar doi ani în urmă s-a mai stins din viață un om de cultură de mare valoare. Este vorba de Aureliu Busuioc, autorul romanului Singur în fața dragostei, care prin scriitura sa a impresionat cititorii. Fiul acestuia, Corneliu Busuioc, spune că Paștele Blajinilor nu semnifică nimic deosebit pentru el, deoarece este ateu.

„Membrii familiei respectă acest obicei și eu mă alătur lor uneori, dar personal evit să merg de Paștele Blajinilor la biserică, pentru că tradiția creștină funerară îmi este profund antipatică, mai ales atunci când se înfulecă și se bea la cimitir”, consideră fiul romancierului.

El adaugă faptul că merge la mormântul tatălui în momentele mai speciale, care nu neapărat sunt legate de sărbătorile bisericești. „Uneori ți se face un dor nebun de părinții care nu mai sunt în viață și acesta poate veni oricând”, conchide Corneliu Busuioc.